În structura complexă a corpului uman, clavicula ocupă un loc aparte. Deși nu atrage de obicei atenția, osul acesta joacă un rol important în mișcarea brațelor. Fără ea, funcționalitatea membrelor superioare ar fi sever limitată. Continuă să citești pentru a afla mai multe despre sănătatea claviculei, de la afecțiunile care o pot pune în pericol și până la ce măsuri poți lua pentru a o menține.
Clavicula este un os lung, pereche, în formă de „S” alungit, ce leagă sternul (osul pieptului) de acromionul scapulei (partea superioară a omoplatului).
Pe suprafața claviculei se inseră mușchi importanți. Printre aceștia:
Sub acest os trec vase mari de sânge (artera subclavie, vena subclaviculară) și o rețea complexă de nervi (plexul brahial), pe care le protejează. Orice leziune a claviculei poate afecta și aceste structuri.
Rolul fundamental al claviculei este de a acționa ca o punte de legătură între braț și umăr și un braț de pârghie, menținând stabilitatea și mobilitatea umărului și permițând mișcări ample ale brațului.
Atunci când clavicula nu mai funcționează corespunzător – de exemplu, după o fractură sau o luxație – mobilitatea brațului scade, iar anumite mișcări devin dureroase sau greu de realizat. Observi rapid cât de mult depind funcțiile umărului și ale brațului de acest os, mai ales după o accidentare.
Citește mai multe despre ce funcții are clavicula și cum influențează acest os mișcarea și sănătatea brațelor!
Clavicula, fiind un os superficial și subțire, este vulnerabilă la diverse leziuni și afecțiuni. Iată principalele tipuri de probleme care apar la acest nivel:
În cazuri mai rare, pot apărea și probleme precum tumorile osoase (benigne sau maligne) și infecțiile osoase (osteomielita).
Atunci când se suspectează o problemă la nivelul claviculei, primul pas îl reprezintă o discuție legată de accident sau simptome (anamneză), urmată de examinare fizică, care poate evidenția deformări, durere sau instabilitate, utile în evaluarea fracturilor, luxațiilor sau afecțiunilor degenerative.
Pentru a obține claritate asupra tipului de leziune sau extinderii acesteia, specialiștii pot recomanda diverse investigații, care completează informațiile oferite de examinarea clinică și ajută la înțelegerea deplină a anatomiei afectate:
Dacă există suspiciune de infecție sau tumoră, medicul poate solicita o biopsie (prelevare de țesut pentru analiză). Analizele de laborator pot, de asemenea, ajuta la diagnosticarea afecțiunilor claviculei.
Tratamentul afecțiunilor claviculei depinde de tipul și severitatea leziunii, vârsta și nivelul de activitate al pacientului, variind de la metode conservatoare la intervenții chirurgicale.
Fracturile fără deplasare, luxațiile ușoare și afecțiunile degenerative pot fi tratate prin imobilizare, antiinflamatoare și fizioterapie, iar infiltrațiile cu corticosteroizi pot ameliora durerea.
Chirurgia este necesară în cazurile severe și poate include osteosinteza, refacerea ligamentelor sau rezecția segmentelor afectate. Recuperarea implică kinetoterapie progresivă, restabilirea mobilității și forței musculare, cu obiectivul de a reda funcționalitatea brațului și a preveni complicațiile sau recidivele.
Pentru prevenirea leziunilor claviculei:
Clavicula are o influență directă asupra mișcărilor brațelor și posturii generale. Sănătatea acestui os depinde de prevenție, diagnostic corect și urmarea recomandărilor specialiștilor. Nu ignora durerile sau limitările apărute și nu încerca să tratezi acasă accidentările serioase.
Disclaimer: Acest material are scop informativ și nu poate înlocui vizita la medic. Pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat, programează-te la o consultație de specialitate.