Test de cultură generală. Când au fost inventate închisorile?

Când au fost inventate închisorile? În secolul al XVI-lea, în Europa au apărut primele case de corecție, destinate reeducării vagabonzilor și a infractorilor minori. Aceste instituții puneau accent pe disciplină strictă și muncă grea.

Când au fost inventate închisorile? Treptat, privarea de libertate a început să fie considerată o formă adecvată de pedeapsă pentru cei condamnați. Condițiile sanitare însă erau dezastruoase, favorizând boli severe. Deținuții erau ținuți împreună, fără separare pe criterii de gen sau statut legal. Epidemiile de tifos, cunoscut drept febra închisorilor, ucideau uneori nu doar deținuți, ci și gardieni, iar în cazuri rare chiar judecători sau avocați. În acest context s-a conturat, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ideea închisorii moderne.

• SOS – 3 puncte, 3 linii, 3 puncte. În urmă cu 154 de ani a murit…
• Boris Weisfeiler, dispariția misterioasă a unui matematician

Conceptul de penitenciar, văzut ca loc de pedeapsă dar și de reformare morală, a fost susținut de gânditori precum Jeremy Bentham. Reformatorul John Howard a denunțat în lucrările sale condițiile îngrozitoare și corupția din închisorile Angliei și Țării Galilor, declanșând o reacție publică puternică. Ca urmare, a fost creat un sistem național de inspecție și au început să fie construite închisori speciale pentru pedepse lungi. În primele decenii ale secolului al XIX-lea au apărut penitenciarele moderne în Pennsylvania și New York, potrivit Britannica.

Când au fost inventate închisorile?

Pe măsură ce aceste instituții se înmulțeau, administratorii au început să experimenteze metode noi de reabilitare. S-a considerat că detenția solitară ar favoriza reflecția și căința, ducând astfel la schimbare. Această idee a fost aplicată pentru prima dată la Eastern State Penitentiary, în 1829, unde deținuții munceau singuri, fără contact cu alți prizonieri. Acest model, numit sistemul separat sau sistemul Pennsylvania, a influențat multe închisori din SUA și Europa.

Aproape simultan a apărut și sistemul Auburn, în care tăcerea era obligatorie, dar deținuții puteau lucra împreună ziua, fiind izolați doar noaptea. Ambele sisteme urmăreau să limiteze influențele negative dintre prizonieri. Până în jurul anului 1850, majoritatea statelor americane adoptaseră sistemul Auburn.

Accentul pe reabilitare

Importanța reformării individului a crescut, ducând la noi experimente. Un exemplu este sistemul de puncte, creat în jurul anului 1840 de Alexander Maconochie în colonia penală Norfolk Island. Deținuții nu primeau pedepse fixe, ci trebuiau să acumuleze puncte prin muncă, disciplină și studiu, pentru a-și câștiga libertatea. Acest model a anticipat pedepsele nedeterminate, tratamentele personalizate și eliberarea condiționată.

Sistemul irlandez, dezvoltat de Walter Crofton, a perfecționat ideea. Deținuții treceau prin trei etape: izolare, muncă în grup și apoi o perioadă petrecută în instituții intermediare, unde aveau mai multă libertate și responsabilitate. Eliberarea depindea de buna conduită continuă.

Aceste principii au influențat profund reformatoarele construite în SUA la sfârșitul secolului al XIX-lea, destinate tinerilor și infractorilor aflați la prima abatere. Clasificarea deținuților, educația profesională, pedepsele flexibile și eliberarea condiționată au devenit elemente de bază, iar aceste inovații, combinate cu modelul irlandez, au influențat ulterior și sistemele europene, ducând la apariția instituțiilor pentru reabilitarea tinerilor infractori în secolul XX.

Vă recomandăm să citiți și:

Iulia Haşdeu, copilul genial care putea să îl întreacă pe Eminescu. Legătura dintre tată şi fiică ce a sfidat paranormalul

„Românii vor fi cei care îi vor spune monarhului lor ce simpatii trebuie să aibă”

„Totul pentru vânătorile lui Nicolae Ceaușescu”

Aventura cu năbădăi dintre Ferdinand şi Elena Văcărescu