„Totul pentru vânătorile lui Nicolae Ceaușescu”

Nemulțumit de numărul de animale sălbatice pe care le vâna, Nicolae Ceaușescu face în 1986 o schimbare în ministerul Silviculturii. Astfel are loc o reorganizare a rezervațiilor speciale în care vâna dictatorul. Această schimbare va conduce la o singură preocupare a personalului silvic: „totul pentru vânătorile lui Nicolae Ceaușescu”.

În vara anului 1986, la conducerea departamentului care se ocupa de fondul de vânătoare din cadrul ministerului Silviculturii este numit un nou șef. Acesta va întreprinde toate măsurile necesare pentru ca Nicolae Ceaușescu să împuște cât mai multe animale sălbatice la vânătoare.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

„În vara anului 1986, inspectorul de stat şef adjunct, care de 10 ani răspundea de vânătorile lui Ceaușescu, intrase în dizgrația `şefului mare` şi, ca urmare, a fost debarcat din funcţie şi trimis în exil la Scroviştea. La schimbarea lui, o contribuție decisivă a avut-o generalul Marin Neagoe, cu care intrase într-un conflict ireconciliabil.

Pe funcția devenită vacantă a fost numită imediat o altă persoană din minister, care, contrar aparențelor, s-a dovedit a fi personajul cel mai obedient față de Ceaușescu, dintre toți cei care, de-a lungul anilor, s-au ocupat şi au răspuns de vânătorile cu șeful statului. Drept mărturie stau `performanțele vânătorești` ale lui Ceaușescu, obținute în perioada august 1986 – decembrie 1989, în care Aurel Anca a ocupat această importantă funcție din Ministerul Silviculturii. Totul a culminat cu anul 1989, când Ceaușescu a făcut un adevărat măcel!”, scrie inginerul silvic Vasile Crișan, unul dintre cei care s-au ocupat vreme de mai multe decenii de organizarea unor partide de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.

Structuri de personal special pentru vânătorile cu Ceaușescu

Prima măsură pe care a luat-o noul șef al vânătorii a fost înființarea, în minister, a unei structuri de personal special pentru vânătorile cu Ceaușescu.

„Cele 27 de județe cu rezervații speciale – menționează Vasile Crișan – au fost grupate în 7 inspecții teritoriale de vânătoare, cu sediile în: Bistrița, Brașov, Bucureşti, Oradea, Piatra Neamț, Pitești şi Ploiești.

Pentru fiecare inspecție a fost angajat câte un inginer silvic care coordona şi controla activitatea de vânătoare pe cele trei-cinci județe câte îi reveneau.

Aceștia țineau legătura cu ministerul şi raportau, lunar sau de câte ori era cazul, direct inspectorului de stat șef adjunct. În acest fel s-a completat lanțul de structuri de personal, de jos până sus, de la fond de vânătoare până la nivel de conducere din minister, cu personal care trebuia să aibă în cap o singură preocupare – `totul pentru vânătorile lui Nicolae Ceauşescu!`”

„Performanțele” vânătorești ale lui Nicolae Ceaușescu în 1989

Schimbările întreprinse în cadrul ministerului Silviculturii aveau să conducă la „performanțe” vânătorești uriașe pentru Nicolae Ceaușescu. În 1989, a comis un adevărat măcel la vânătorile la care a participat.

„Cert este că, în acel ultim an din viața lui, Nicolae Ceaușescu a împușcat – precizează Vasile Crișan – mai mult decât ar fi vânat 10 vânători (normali la cap) într-o viață întreagă. Dar iată care au fost `performanțele` lui ` comise` în 1989 şi pe care le cunosc eu, ordonate calendaristic:

În luna aprilie – 5 urși, colosal de mari, împuscați din observator la locul de hrănire, la Bicsad – Covasna. Tot în luna aprilie un urs foarte mare împușcat, la Măieruş – Braşov.

În septembrie – 10 cerbi comuni, împușcați în pădurea Pătrăuți – Suceava. În prima parte a lunii octombrie – 70 de cerbi lopătari, doborâți în pădurea Reşca – județul Olt. Tot în octombrie – nu mai puțin de 46 de capre negre, căzute în Munții Făgăraş, aproape de gura tunelului de pe Transfăgărășan.

Spre sfârşitul lunii octombrie – 7 urși împuscați la vânătoarea cu goană de la Cuşma – Bistrița-Năsăud.

În luna decembrie – 5.000 de cocoși de fazani au fost luați din crescătorie şi lansați în pădure pentru ultima vânătoare din viața lui, cea care a avut loc în 10 decembrie 1989. Şi lista altor `isprăvi` de acest gen probabil că poate fi completată şi de alții. Nici eu nu le pot şti chiar pe toate”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Metoda de tragere rapidă la vânătoare pe care o dezvoltase Nicolae Ceaușescu

Ceaușescu și vânătorile cu șefii misiunilor diplomatice din România

Ceaușescu și fazanii. Peste 300 de fazani împușcați de dictator la fiecare partidă de vânătoare

Ceaușescu, la vânătoare de urși cu tovarășa de viață: „Ea îi arăta fiecare urs. El nu se mai uita dacă este mare sau mic, trăgea în tot”