O fosilă de 250 de milioane de ani a dezvăluit ceva neașteptat despre mamifere

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Auzul sensibil ar fi putut evolua la strămoșii mamiferelor mult mai devreme decât se credea anterior. Modelând modul în care sunetul circula prin craniul lui Thrinaxodon, un precursor al mamiferelor de acum 250 de milioane de ani, cercetătorii au descoperit că acesta folosea cel mai probabil un timpan timpuriu pentru a capta sunetele din aer.

Această descoperire contestă ideea că aceste animale „ascultau” în principal prin maxilar sau oase, dezvăluind că trăsăturile cheie ale auzului modern se conturau deja în preistoria îndepărtată.

• 77 de schelete fără cap, găsite într-o groapă comună antică din Slovacia
• În urma cu 64 de ani se înfiinţa varianta europeană a NASA

Una dintre cele mai importante etape în evoluția mamiferelor a fost dezvoltarea unui auz extrem de sensibil.

Mamiferele moderne se bazează pe o ureche medie care include un timpan și câteva oase minuscule, sistem ce permite detectarea unei game largi de sunete. Această abilitate le-a oferit probabil primelor mamifere, multe dintre ele active noaptea, un avantaj crucial într-o lume dominată de dinozauri.

Noile descoperiri ale paleontologilor de la Universitatea din Chicago sugerează că această formă avansată de auz a apărut cu aproape 50 de milioane de ani mai devreme decât se estimase.

Un precursor al mamiferelor de acum 250 de milioane de ani

După ce au studiat Thrinaxodon liorhinus, cercetătorii au demonstrat că acesta poseda deja un timpan capabil să capteze eficient sunetul din aer.

Thrinaxodon făcea parte din grupul cinodonților, animale care prezentau un mix de trăsături de reptilă și mamifer (dinți specializați, metabolism mai rapid și, probabil, blană). În acea perioadă, oasele urechii erau încă atașate de maxilar, urmând să se separe mult mai târziu în procesul evolutiv.

Timp de decenii, teoria dominantă era că cinodonții detectau sunetele prin conducție osoasă sau prin așa-numita „ascultare prin maxilar”, așezându-și mandibula pe pământ pentru a simți vibrațiile.

Deși paleontologul Edgar Allin a propus în urmă cu 50 de ani existența unei membrane (un timpan timpuriu) pe maxilar, nu a existat până acum o modalitate practică de a testa această ipoteză, scrie ScienceDaily.

Un timpan timpuriu

Cercetătorii Alec Wilken, Zhe-Xi Luo și Callum Ross au utilizat scanări CT de înaltă rezoluție pentru a crea un model 3D digital al craniului de Thrinaxodon. Ulterior, au aplicat o metodă utilizată în inginerie numită analiza cu elemente finite (folosită în mod normal pentru a testa rezistența podurilor sau a motoarelor).

În cadrul simulării, au fost testate diferite presiuni și frecvențe sonore pe modelul digital, folosind proprietăți fizice (densitate, flexibilitate) preluate de la animalele vii.

Simulările au arătat clar că un timpan poziționat pe maxilar ar fi permis animalului să audă sunetele din aer mult mai eficient decât prin simpla vibrație a oaselor.

„Odată ce avem modelul CT al fosilei, putem aplica proprietățile materialelor de la animalele actuale și să-l facem pe Thrinaxodon să prindă viață,” a explicat profesorul Luo. „Simularea ne-a arătat că vibrația prin sunet reprezenta modul în care acest animal putea să audă.”

Vă mai recomandăm să citiți și:

Istoria aricilor: cum au ajuns aceste mamifere adorabile să fie asociate cu vrăjitoria?

Mamiferele au evoluat în furnicari de 12 ori de când au dispărut dinozaurii

De ce oamenii care sforăie nu se trezesc din cauza propriului zgomot?

Oamenii și-au pierdut o abilitate biologică importantă din cauza evoluției. De ce?