În ultimii ani, numeroase studii au susținut că microplasticele și nanoplasticele au fost descoperite în creier, sânge, placentă, artere sau testicule umane. Aceste concluzii au alimentat îngrijorarea publică, însă un număr tot mai mare de oameni de știință avertizează că multe dintre rezultate ar putea fi eronate, cauzate de contaminare și interpretări greșite ale datelor.
„Aceasta este o adevărată bombă. Ne obligă să reevaluăm aproape tot ce credem că știm despre microplasticele din corp. Iar adevărul este că știm foarte puțin”, afirmă chimistul Roger Kuhlman, fost cercetător la Dow Chemical Company.
Problema majoră, spun experții, este că particulele de micro și nanoplastic sunt extrem de mici, aflate la limita capacităților actuale de analiză.
Nu vorbim despre fraudă, ci despre un domeniu imatur, în care graba de a publica rezultate a dus, uneori, la ignorarea unor verificări de bază, susțin mai mulți cercetători, citați de The Guardian. O analiză recentă a identificat cel puțin 18 studii care nu au luat în calcul posibilitatea unor „false pozitive”.
Un exemplu este studiul din februarie care susținea că nivelurile de microplastice din creierul uman cresc rapid. În noiembrie, acesta a fost contestat oficial într-o scrisoare științifică.
„Lucrarea se confruntă cu probleme metodologice, inclusiv control insuficient al contaminării”, au scris autorii criticii.
Dr. Dušan Materić, de la Helmholtz Centre for Environmental Research, a fost mai tranșant: „Studiul despre microplasticele din creier este o glumă. Țesutul cerebral are aproximativ 60% grăsime, iar grăsimile pot produce semnale confundate cu plasticul.”
Una dintre cele mai criticate metode este Py-GC-MS, care presupune vaporizarea probelor.
„Această tehnică nu este, în prezent, potrivită pentru identificarea unor tipuri de plastic, din cauza interferențelor persistente. Multe concentrații raportate sunt complet nerealiste”, avertizează dr. Cassandra Rauert, chimist de mediu la Universitatea din Queensland.
Pe de altă parte, cercetătorii ale căror studii au fost contestate resping ideea că rezultatele ar fi lipsite de valoare.
„Suntem într-o etapă timpurie de înțelegere a impactului microplasticelor asupra sănătății umane. Nu există un manual de instrucțiuni”, a declarat profesorul Matthew Campen, autor al unor studii criticate.
Miza este mare: dovezile slabe pot duce la politici publice greșite sau pot permite industriei plasticului să minimalizeze riscuri reale. În același timp, pot genera panică inutilă.
„Este iresponsabil să sperii populația fără date”, spune Rauert. „Probabil avem plastic în corp, dar nu știm încă în ce cantitate și cu ce efecte”, afirmă Materić,
Până la clarificări, experții recomandă măsuri simple: evitarea încălzirii alimentelor în plastic, folosirea sticlei sau metalului și aerisirea locuinței.
Locurile din casă unde suntem cel mai expuși la microplastice cancerigene
Cinci moduri în care microplasticele îți pot afecta creierul
Microplasticele din corpul uman ar putea afecta creierul și intestinul
Absolut tot ceea ce bem este contaminat cu microplastice, arată un studiu