Modul în care corpul își schimbă eficient metabolismul după post poate fi cheia pentru îmbunătățirea sănătății, sugerează o cercetare condusă de UTSW.
Reducerea aportului caloric a fost mult timp legată de o viață mai lungă, iar postul intermitent pare adesea să funcționeze mai bine decât menținerea unei diete constante. Cu toate acestea, oamenii de știință s-au străduit să explice exact de ce se întâmplă acest lucru.
O nouă cercetare de la UT Southwestern Medical Center din SUA, publicată în Nature Communications, sugerează că factorul cheie nu este perioada de post în sine, ci modul în care organismul își ajustează metabolismul atunci când alimentele sunt reintroduse.
Experimentele au fost efectuate pe Caenorhabditis elegans, un tip de vierme cilindric utilizat în mod obișnuit în studiile de laborator, iar concluziile ar putea, în cele din urmă, să ghideze abordările pentru îmbunătățirea sănătății umane.
„Descoperirile noastre mută accentul către o latură neglijată a monedei metabolice, faza de realimentare. Datele noastre sugerează că efectele postului intermitent de promovare a sănătății nu sunt doar un produs al postului în sine, ci depind de modul în care mecanismul metabolic se recalibrează în timpul tranziției ulterioare înapoi la o stare hrănită”, a declarat liderul studiului, Peter Douglas, doctor în științe, profesor asociat de biologie moleculară la UT Southwestern.
În timpul postului, celulele consumă rapid rezervele limitate de glucoză și apoi trec la descompunerea lipidelor stocate pentru energie. Această schimbare, cunoscută sub numele de catabolism, este controlată de o proteină numită NHR-49.
Când nivelul de glucoză scade, NHR-49 se activează și declanșează descompunerea lipidelor. Odată ce hrana este din nou disponibilă, NHR-49 se oprește, permițând celulelor să înceteze descompunerea grăsimilor și să înceapă refacerea rezervelor de energie.
Pentru a explora dacă NHR-49 este responsabilă pentru beneficiile postului asupra duratei de viață, Dr. Douglas și colegii săi au eliminat gena pentru această proteină la C. elegans și apoi au supus viermii unui post de 24 de ore.
Rezultatul a fost neașteptat. Absența NHR-49 nu a redus beneficiul asupra duratei de viață. Viermii care au postit au trăit totuși cu aproximativ 41% mai mult în medie și au prezentat un comportament mai tânăr, scrie SciTechDaily.
Cercetătorii și-au îndreptat apoi atenția către ceea ce se întâmplă după ce postul se termină, când NHR-49 este în mod normal dezactivată.
Pentru a înțelege acest proces, ei au examinat modul în care NHR-49 este inactivată natural. Experimentele au arătat că o enzimă numită kinaza CK1 alfa 1 (KIN-19) modifică NHR-49.
Atunci când cercetătorii au alterat acest sistem astfel încât NHR-49 să rămână activă chiar și după reluarea hrănirii, descompunerea lipidelor a continuat, iar efectele de prelungire a vieții ale postului au dispărut.
Astfel, descoperirile indică faptul că abilitatea de a opri corect NHR-49 după post este critică pentru prelungirea duratei de viață prin restricție calorică. Ajustarea acestui proces poate oferi o modalitate de a obține beneficiile postului fără a fi nevoie de regimuri dietetice stricte.
„Descoperirile noastre fac legătura între metabolismul lipidelor și cercetarea asupra îmbătrânirii”, a spus Dr. Douglas. „Vizând îmbătrânirea, cel mai mare factor de risc pentru bolile umane, trecem dincolo de tratarea afecțiunilor izolate către un model preventiv de medicină care îmbunătățește calitatea vieții pentru toți indivizii.”
În ciuda numeroaselor beneficii pentru sănătate, postul intermitent are și un efect îngrijorător
Postul extrem: ce pățește corpul dacă mănânci doar o dată pe zi?