Srinivasa Ramanujan, povestea celui mai neobișnuit geniu al matematicii. A imaginat mii de formule și a uimit Cambridge

Numele lui Srinivasa Ramanujan apare astăzi în aproape toate marile ramuri ale matematicii moderne, de la teoria numerelor și analiza matematică până la fracțiile continue, funcțiile modulare și ceea ce se numește astăzi „funcțiile theta false”, un domeniu care continuă să producă rezultate noi chiar și la un secol după moartea lui. Unele dintre formulele sale sunt folosite în fizică teoretică, în teoria stringurilor și în calculul numeric de mare precizie. Altele încă sunt descifrate. Ramanujan este unul dintre foarte puținii oameni din istorie despre care se poate spune, fără exagerare, că a văzut mai multă matematică decât contemporanii săi, și asta nu datorită unei educații sistematice, ci printr-o intuiție ieșită din comun.

Povestea lui Srinivasa Ramanujan începe departe de universitățile europene și de revistele științifice. Ramanujan s-a născut la 22 decembrie 1887, în Erode, în sudul Indiei, într-o familie modestă. Tatăl său era funcționar într-un magazin de textile, iar mama cânta la templu. A crescut într-un mediu sărac, cu acces limitat și inconstant la o educație academică modernă, dar a descoperit matematica foarte devreme și a devenit obsedat de ea într-un sens aproape literal. La 16 ani, a dat peste o carte care avea să-i schimbe definitiv traiectoria: „A Synopsis of Elementary Results in Pure and Applied Mathematics” de G.S. Carr, un profesor și autor britanic de manuale universitare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Volumul era, la prima vedere, un instrument sec de lucru: o culegere masivă de peste 5.000 de teoreme, identități și formule, prezentate aproape exclusiv sub formă de rezultate finale, fără demonstrații. Pentru Ramanujan, însă, cartea a devenit o poartă către un univers pe care avea să-l exploreze de unul singur, ghidat doar de intuiție, în afara oricărei formări academice clasice și fără să știe ce se consideră acceptabil sau „canonic” în matematica universitară.

• De ce singura balenă albastră complet împăiată are acum gura închisă? Motivul este unul foarte neobișnuit
• Ziua primului zbor. Momentul în care Traian Vuia a devenit un pionier al aviaţiei la nivel…

Următorii ani au fost dominați de o muncă aproape maniacală. Ramanujan studia și calcula ore întregi pe zi, notându-și rezultatele în caiete groase, dar neglijând complet orice altceva. Pentru el, matematica devenise nu doar o pasiune, ci un mod exclusiv de a exista. Această concentrare totală avea însă un preț: în sistemul universitar indian al vremii, care cerea rezultate echilibrate la toate materiile, el începea să pară un student imposibil. A eșuat de mai multe ori la examenele universitare pentru că ignora aproape complet materiile care nu țineau de matematică pură. A ajuns să trăiască în sărăcie extremă, bolnav și subnutrit, continuând totuși să scrie formule pe bucăți de hârtie.

În 1913, într-un gest aproape disperat, Ramanujan îi trimite o scrisoare profesorului G.H. Hardy de la Cambridge. Plicul conținea câteva pagini acoperite cu formule: peste o sută de identități, serii infinite și rezultate matematice scrise fără demonstrații, dar de o originalitate stranie. Hardy, unul dintre cei mai importanți matematicieni britanici ai epocii, și-a dat seama aproape imediat că nu are în față un excentric oarecare, ci o minte ieșită din comun. Mai târziu va spune că recunoașterea geniului lui Ramanujan a fost unul dintre momentele decisive ale vieții sale intelectuale. După luni de corespondență, Ramanujan este adus la Cambridge, în 1914, unde începe o colaborare intensă cu Hardy și cu J.E. Littlewood. Pentru prima dată, ideile sale sunt trecute prin filtrul rigorii academice și transformate în articole publicabile. În doar câțiva ani, Ramanujan contribuie decisiv la teoria funcțiilor modulare, la studiul partițiilor numerelor și la dezvoltarea unor serii extrem de rapide pentru calculul lui π, precum și la structuri matematice care aveau să fie înțelese pe deplin abia decenii mai târziu.

Una dintre cele mai celebre realizări ale sale este legată de funcția de partiție p(n), care numără în câte moduri poate fi scris un număr ca sumă de numere întregi. Ramanujan descoperă proprietăți neașteptate ale acestei funcții și, împreună cu Hardy, dezvoltă o formulă asimptotică de o precizie uluitoare. Alte rezultate ale sale oferă serii care converg extrem de rapid către π, folosite și astăzi în calcule numerice de mare precizie.

În ultimele sale luni de viață, deja grav bolnav, Ramanujan notează într-un caiet ceea ce va fi numit mai târziu „funcțiile mock theta”. Nimeni nu înțelege pe deplin ce sunt. Abia la începutul secolului XXI, matematicienii descoperă că aceste funcții sunt legate profund de forme modulare și de structuri care apar în fizica teoretică modernă. Mai simplu spus, sunt formule aparent incomplete sau „înșelătoare”, dar care ascund o ordine profundă, pe care matematica abia recent a început să o înțeleagă.

Starea lui Ramanujan se degradează rapid în Anglia, prin urmare, decide să revină în India, în 1919, unde și moare, la 26 aprilie 1920, la doar 32 de ani, din cauza unor complicații provocate de amibiază, o infecție intestinală cauzată de amibe, agravată de condițiile precare de sănătate și malnutriția suferite în Anglia.

În urma lui rămân trei caiete și un teanc de note, pline de mii de formule. O parte dintre ele continuă să genereze articole științifice și astăzi. Cazul lui Ramanujan rămâne unic în istoria științei: un om care a reinventat bucăți întregi din matematică aproape izolat, ghidat mai degrabă de intuiție decât de metodă, și care a lăsat o moștenire atât de adâncă încât, la mai bine de o sută de ani, lumea încă încearcă să o înțeleagă complet.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Srinivasa-Ramanujan

https://www.indiascienceandtechnology.gov.in/listingpage/ramanujan-man-who-knew-infinity

Vă mai recomandăm să citiți și:

Știința infirmă mitul geniului nebun

Titanul matematicii de care cel mai probabil nu ai auzit niciodată. Alexander Grothendieck, geniul legendar

Adrian, geniul din spatele costumelor Hollywood-ului de aur

Profetul modernității. Ibn Khaldun: părintele sociologiei și geniul gândirii și economiei medievale