Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universității din Hong Kong (HKUMed) au identificat un proces biologic care explică modul în care activitatea fizică ajută la menținerea oaselor puternice. Descoperirea ar putea duce la noi tratamente pentru osteoporoză și pierderea densității osoase, în special pentru persoanele care nu pot face exerciții fizice.
Echipa a descoperit că o proteină specifică acționează ca un „senzor de efort” intern al corpului, permițând oaselor să răspundă la mișcarea fizică.
Această perspectivă deschide posibilitatea dezvoltării unor medicamente care să replice beneficiile exercițiului fizic, oferind o nouă speranță adulților în vârstă, pacienților imobilizați la pat și persoanelor cu boli cronice care prezintă un risc ridicat de fracturi.
Descoperirile au fost publicate în jurnalul Signal Transduction and Targeted Therapy.
„Tratamentele actuale se bazează în mare măsură pe activitatea fizică, pe care mulți pacienți pur și simplu nu o pot efectua”, a declarat profesorul Xu Aimin, liderul studiului.
„Trebuie să înțelegem cum devin oasele noastre mai puternice când ne mișcăm înainte de a găsi o cale de a replica aceste beneficii la nivel molecular. Acest studiu este un pas critic spre acest obiectiv.”
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, oasele își pierd natural densitatea și devin mai poroase. În interiorul măduvei osoase se află celule stem mezenchimale, care se pot transforma fie în țesut osos, fie în celule adipoase (grăsime).
În mod normal, aceste celule răspund la forțele fizice (mișcare, presiune). Totuși, îmbătrânirea înclină balanța, făcând ca mai multe celule stem să se transforme în grăsime în loc de os. Grăsimea acumulată în măduvă elimină țesutul osos sănătos, slăbind oasele și creând un ciclu de deteriorare dificil de inversat prin terapiile actuale, scrie Sciencedaily.
Prin experimente pe modele de șoareci și celule stem umane, cercetătorii au identificat o proteină numită Piezo1 pe suprafața celulelor stem din măduva osoasă. Această proteină funcționează ca un senzor mecanic care detectează forțele generate în timpul mișcării.
„Am decodat, în esență, modul în care corpul convertește mișcarea în oase mai puternice”, a explicat profesorul Xu Aimin. „Prin activarea căii Piezo1, putem imita beneficiile exercițiului fizic, păcălind corpul să creadă că face mișcare, chiar și în absența acesteia.”
Echipa de cercetare se concentrează acum pe transpunerea acestor descoperiri în aplicații clinice. Scopul este dezvoltarea unor terapii care să mențină rezistența oaselor și să îmbunătățească calitatea vieții pentru persoanele în vârstă sau cele imobilizate la pat, reducând substanțial riscul de fracturi.
Chiar și 10 minute de exerciții fizice ar putea combate cancerul, relevă un studiu
Riscul de moarte prematură poate fi redus cu 40 % prin exerciții fizice, arată un studiu
Câinii cu stăpâni activi au parte de mai multe exerciții fizice
Câte minute de exerciții fizice intense sunt necesare pentru a schimba biomarkerii din sânge