Oamenii de știință au elucidat, în sfârșit, un mister vechi al scoarței terestre

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Un nou studiu sugerează că ruperea continentelor este guvernată mai puțin de locul unde scoarța este cea mai subțire și mai mult de modul în care structura sa profundă a evoluat în timp.

Într-o zonă de rift activ din Africa de Est, cercetătorii au descoperit că procesele antice pot lăsa părți ale unei plăci tectonice neașteptat de puternice, redirecționând subtil locul unde are loc deformarea.

• Munții Apalași au suficiente rezerve de litiu pentru 500 de miliarde de telefoane, au descoperit cercetătorii
• În timp ce mulți se întreabă dacă geoingineria este bună sau rea, ceva similar se petrece…

Cercetătorii de la Universitatea Tulane, lucrând împreună cu un grup internațional de oameni de știință, au descoperit de ce unele regiuni ale scoarței terestre rămân neobișnuit de puternice, în timp ce altele se fracturează și se separă.

Descoperirea, publicată în revista Nature, provoacă ideile vechi despre modul în care continentele slăbesc și, în cele din urmă, se divid.

Studiul s-a concentrat pe Depresiunea Turkana, situată între nordul Kenyei și sudul Etiopiei. În colaborare cu experți din Londra, Addis Abeba și Nairobi, echipa a constatat că o porțiune a plăcii tectonice africane, care fusese întinsă și subțiată în trecutul îndepărtat, se comportă acum ca un bloc rigid. În loc să slăbească, această zonă rezistă activ deformării, contrar așteptărilor geologice predominante.

Rezultatul este surprinzător

Echipa a identificat sursa acestei forțe neașteptate într-un eveniment major de încălzire care a avut loc acum aproximativ 80 de milioane de ani.

În timpul acestui episod, straturile profunde ale plăcii au pierdut o mare parte din apă și dioxid de carbon. Această deshidratare a alterat proprietățile fizice ale rocii, lăsând-o mai densă, mai rigidă și mult mai rezistentă la îndoire și rupere.

Pentru a înțelege cum funcționează aceste procese, cercetătorii de la Tulane au condus o monitorizare extinsă prin cutremure și GPS în întreaga regiune. Combinând măsurătorile mișcării lente a plăcilor cu deplasările bruște cauzate de seisme, ei au construit hărți tridimensionale detaliate ale scoarței.

Aceste hărți dezvăluie că deformarea activă și vulcanismul ocolesc în mare parte zona subțiată anterior, „curgând” în schimb pe lângă ea. Rezultatul este surprinzător: zona care părea cea mai vulnerabilă prezintă acum foarte puține semne de deformare.

Încercările antice ale continentelor de a se separa

„Cercetarea noastră arată că vulcanismul și întinderea plăcilor care formează bazine adânci evită părțile subțiri și uscate ale plăcilor continentale”, a explicat Martin Musila, cercetător în cadrul proiectului. „Deshidratarea face placa mai puternică, iar vitezele seismice mai rapide.”

Descoperirile ajută la explicarea modului în care „rifturile eșuate”, adică încercări antice ale continentelor de a se separa, pot, de fapt, să facă plăcile tectonice mai puternice și mai rezistente la rupturi viitoare.

Pe lângă aprofundarea înțelegerii riscurilor seismice și vulcanice, studiul oferă informații prețioase pentru modelele utilizate în localizarea resurselor minerale și energetice în zonele de rift antic, cum ar fi coasta Golfului Mexic, scrie SciTechdaily.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O bucată veche de 4 miliarde de ani din scoarța terestră, descoperită sub Australia

Oamenii de știință au descoperit potențiala sursă a vieții, ascunsă adânc în scoarța terestră

Asteroidul care a dus la extincţia dinozaurilor a găurit întreaga scoarţă terestră

Cutremurele de adâncime ar putea dezvălui secrete din mantaua terestră