Cel mai vechi catâr cunoscut din Europa de Vest a murit acum 2.700 de ani. Ce se afla în mormântul acestuia?

În urmă cu aproximativ 2.700 de ani, o femeie incinerată parțial a fost îngropată alături de un catâr – cel mai vechi catâr descoperit vreodată în Europa de Vest, potrivit unui nou studiu.

Catârul și femeia au fost depuși într-o groapă căptușită cu piatră, folosită inițial ca siloz, în situl arheologic Hort d’en Grimau din nord-estul Spaniei. Deși scheletele au fost descoperite în 1986, abia testele genetice recente au confirmat că unul dintre ele îi aparținea unui catâr. Și nu orice animal, ci cel mai vechi catâr cunoscut din Europa de Vest.

• Secretul extincției neanderthalienilor: Care ar fi fost o posibilă cauză pentru dispariția speciei?
• Nimeni nu a știut semnificația acestei pietre romane. Până acum!

Catârul este un hibrid rezultat din împerecherea unui măgar mascul cu o iapă. Aceste animale „combină forța și talia unui cal cu rezistența și frugalitatea unui măgar”, au scris cercetătorii într-un articol publicat în revista Journal of Archaeological Science: Reports. De regulă, catârii sunt sterili, iar reproducerea lor este dificilă: măgarii masculi trebuie antrenați „de la o vârstă fragedă pentru a monta iepe”, subliniază autorii, ceea ce a făcut ca aceste animale să fie valoroase de-a lungul istoriei.

Importanța catârilor de-a lungul veacurilor

Cele mai vechi dovezi ale existenței catârilor datează de peste 4.000 de ani și provin din Orientul Mijlociu, potrivit lui F. Javier López Cachero, arheolog la University of Barcelona (Spania) și coautor al studiului.

În perioada în care a trăit acest exemplar, fenicienii (navigatori originari din Orientul Mijlociu) erau activi în zona Spaniei. Este posibil ca ei să fi adus și cunoștințele necesare pentru creșterea catârilor, sugerează cercetătorii, citați de Live Science.

Analiza izotopică a oaselor a oferit indicii despre alimentația animalului. Rezultatele arată că acesta era hrănit cu cereale cultivate, iar examinarea anatomică a scheletului indică o utilizare intensă pentru călărit. „Catârul prezintă dovezi clare că a fost călărit și bine hrănit, ceea ce sugerează că avea o valoare socială considerabilă”, a explicat López Cachero.

Cine era îngropat alături de catâr?

Femeia îngropată alături de animal avea între 20 și 25 de ani la momentul morții. Din păcate, starea rămășițelor nu permite evaluarea sănătății sale sau stabilirea cauzei decesului. Analizele arată că trupul ei a fost incinerat parțial înainte de înhumare, iar oasele au fost depuse fragmentar, nu aranjate cu grijă. „Catârul, însă, nu prezintă urme de incinerare. Aceasta rămâne o întrebare dificilă”, a precizat cercetătorul.

În lumea antică, prezența unui cal într-un mormânt putea indica statutul de războinic, însă în acest caz nu este clar de ce femeia a fost îngropată împreună cu un catâr.

Tratamentul funerar al rămășițelor umane este considerat „neconvențional”, iar lipsa obiectelor funerare face imposibilă formularea unor concluzii ferme privind statutul social al femeii, a concluzionat López Cachero.

Vă recomandăm să citiți și:

Povestea lui Vasa, probabil cea mai ghinionistă navă din istorie

6 orașe „pierdute” pe care arheologii nu le-au găsit niciodată

Victime ale ciumei, ascunse printre scheletele găsite la Turnul Londrei

Sute de pantofi din piele neagră, din secolul al XIX-lea, au ajuns în mod misterios pe o plajă