Între criză regională și conflict continental: Balcanii și Marile Puteri

Războaiele Balcanice din anii 1912–1913 au modificat profund raporturile de forță din Peninsula Balcanică, punând sub semnul întrebării interesele Marilor Puteri. Printre statele cel mai direct afectate s-au numărat Imperiul Țarist și Imperiul Austro-Ungar, care au sprijinit tabere aflate în opoziție. Închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele a scos însă la iveală o vulnerabilitate majoră a Imperiului Țarist: dependența accentuată a economiei ruse de rutele comerciale ce traversau strâmtorile otomane. Deși întreruperile temporare ale traficului reprezentau deja o problemă serioasă, pierderea definitivă a influenței într-un spațiu de importanță geopolitică vitală ar fi putut avea consecințe catastrofale pentru Rusia țaristă.

Importanța strâmtorilor pentru economia Imperiului Țarist s-a manifestat cel mai clar în momentul închiderii strâmtorilor turcești pe durata celor două Războaie Balcanice. Acest lucru este reliefat de cifrele economice de la începutul secolului XX.

• Ultimele momente ale copiilor incași, sacrificați drept „soli ai zeilor”, dezvăluite cu tomografii computerizate
• Tehnica secretă prin care dacii fabricau arme mai bune decât ale romanilor

Între anii 1903 și 1912, 37% din exporturile Rusiei treceau prin strâmtoarea Dardanele. Mai mult, aceste cifre creșteau enorm în ceea ce privea exporturile de grâu și secară, ambele vitale pentru economia rusă.

Exporturile de grâu și secară ce treceau prin Dardanele erau colosale, atingând chiar 75-80% din totalul acestora.

„Strâmtorile turcești, punctul central al gândirii strategice a rușilor”

Din privința accesului la strâmtori pentru Imperiul Țarist este important să privim politica rusească din timpul celor două Războaie Balcanice. Este bine-cunoscut faptul că Imperiul Țarist a sprijinit crearea Ligii Balcanice, compusă din Serbia, Bulgaria, Grecia și Muntenegru, care a atacat și expulzat Imperiul Otoman din Peninsula Balcanică.

„Ar trebui să ne reamintim faptul că și în timpul crizei din 1912-1913, când politica lui Sazonov păruse să pună pe primul loc Peninsula Balcanică în defavoarea controlului asupra strâmtorii Dardanele, strâmtorile turcești rămăseseră punctul central al gândirii strategice a rușilor. (…)

De la începutul conflictului, Sazonov (ministrul de Exteren rus, n.r.) a făcut numeroase declarații adresate atât statelor beligerante, cât și marilor puteri aliate, referindu-se la faptul că închiderea strâmtorilor transporturilor comerciale neutre ar provoca `pierderi uriașe` pentru exportatorii ruși.

El a mai declarat că aceste măsuri trebuiau evitate. Întâmplarea a făcut că războaiele au dus la închiderea temporară de două ori a strâmtorii Dardanele, lucru care a afectat serios comerțul rus”, scrie istoricul Christopher Clark în cartea „Somnambulii. Cum a intrat Europa în război în 1914”.

Avertismentul Rusiei

În noiembrie 1912, forțele bulgare au fost la un pas să pună stăpânire pe capitala otomană. În acele momente, Rusia a avertizat Franța că dacă orașul era asediat, rușii se vor vedea nevoiți să trimită imediat acolo întreaga flotă militară din Marea Neagră.

„În următoarele săptămâni, Sazonov a pus la cale împreună cu statul-major şi cu amiralitatea planuri de desfășurare a trupelor rusești pentru a apăra Constantinopolul și a proteja interesele rușilor. Au fost elaborate noi planuri de cucerire a Constantinopolului și de acaparare a strâmtorilor prin forță.

Într-un document din 12 noiembrie, adresat lui Kokovtsov (Vladimir, primul ministru rus, n.r.) şi celorlalți ofițeri în serviciu, Sazonov explica avantajul unei ocupații rusești: asigura unul dintre centrele comerțului internațional, `cheia către Marea Mediterană` și `fundamentul unei creșteri fără precedent a puterii rusești`.

Rusia, argumenta el, va ajunge `într-o poziție globală binemeritată, urmare a eforturilor și sacrificiilor noastre de-a lungul a două sute de ani`.

Făcând aluzie la importanța opiniei publice, Sazonov a concluzionat că atingerea unei asemenea grandori va `uni guvernul și societatea` în ceea ce privește o problemă de o `importanță pannațională indiscutabilă` şi, prin urmare, `va vindeca viața internă a țării`”, menționează Christopher Clark.

Posibilitatea unei asedieri iminente a strâmtorii Dardanele

Închiderea strâmtorilor în timpul conflictelor balcanice a cauzat Rusiei pierderi financiare însemnate, ce i-a speriat pe conducătorii ruși. „Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă, în locul Turciei, strâmtorile ar fi controlate de o altă țară capabilă să se opună cerințelor Rusiei”, i-a spus Sazonov țarului Nicolae al II-lea la 23 noiembrie 1912.

Toate aceste neliniști i-au determinat, în vara și toamna anului 1913, pe comandanții flotei militare din Marea Neagră să se concentreze asupra posibilității unei asedieri iminente a strâmtorii Dardanele.

Ce nu lua în calcul Serghei Sazonov era reacția celorlalte mari puteri la intenția Rusiei de a pune stăpânire pe strâmtori. Deși, la acel moment, Imperiul Țarist era aliat cu Franța și Marea Britanie în cadrul Antantei, în special Marea Britanie nu ar fi permis Rusiei să ocupe strâmtorile. Faptul că lucrurile se precipitau în zona strâmtorilor a devenit vizibil odată cu creșterea influenței germane asupra Înaltei Porți.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum au luat naștere valurile de războaie care au provocat haos în Balcani

Frica în politica externă: Cum s-a raportat Austro-Ungaria la Războaiele Balcanice

Cum s-au schimbat planurile militare ale României după Războaiele Balcanice

Hitler, Balcanii și atacarea Uniunii Sovietice