Ce erau ziguratele din Mesopotamia antică? Un zigurat era o platformă ridicată, cu patru laturi înclinate, care semăna cu o piramidă în trepte.
Ce erau ziguratele din Mesopotamia antică? Ziguratele au fost răspândite în Mesopotamia antică (aproximativ teritoriul Irakului de astăzi) între anii 4000 și 500 î.Hr. Spre deosebire de piramidele egiptene, ele nu erau morminte regale, ci temple dedicate zeului protector al unui oraș.
În Mesopotamia, piatra era rară, astfel că ziguratele erau construite în principal din cărămizi de lut uscate la soare, acoperite cu calcar și bitum, o substanță lipicioasă, asemănătoare gudronului.
Laturile erau decorate cu caneluri verticale și, adesea, tencuite cu mortar de var sau ghips, apoi glazurate în diverse culori. Nu aveau încăperi interioare, iar sanctuarul propriu-zis se afla în vârful construcției, locul unde se credea că locuiește zeul. Acesta era accesibil prin scări și era considerat un punct de întâlnire dintre cer și pământ. Ziguratele dominau centrul orașelor mesopotamiene și erau de obicei ridicate lângă palat sau lângă templul zeului protector, pentru a sublinia rolul divinității în susținerea puterii regelui, explică The Conversation.
Cel mai vechi zigurat cunoscut, dedicat zeului cerului Anu, a fost construit la Uruk (Warka de astăzi, la aproximativ 250 km sud de Bagdad) de către sumerieni, în jurul anului 4000 î.Hr. Între 3500 și 3000 î.Hr., pe acest zigurat a fost ridicat așa-numitul Templu Alb, o construcție de circa 12 metri înălțime, complet văruită, care probabil strălucea puternic în lumina soarelui.
De-a lungul timpului, cultura sumeriană a fost urmată de imperiile akkadian, babilonian și asirian, însă tradiția construirii ziguratelor a continuat în întreg Orientul Apropiat antic. Termenul „zigurat” provine din verbul akkadian „zaqâru”, care înseamnă „a construi înalt”.
Unul dintre cele mai faimoase exemple este Etemenanki, ziguratul din Babilon dedicat zeului Marduk, al cărui nume se traduce prin „Templul fundamentului cerului și al pământului”. Se crede că această construcție a inspirat povestea Turnului Babel din Vechiul Testament, unde este menționat un „turn” construit din cărămizi de lut, menit să ajungă până la cer.
Din cauza fragilității cărămizilor de lut, ziguratele necesitau reparații constante. Etemenanki a fost reconstruit de mai multe ori, până când Alexandru cel Mare a ordonat demolarea sa în 323 î.Hr., cu intenția de a-l reconstrui complet. Moartea sa prematură a lăsat însă acest proiect neterminat.
Astăzi, unele zigurate sunt mai bine conservate, precum ziguratul din Ur sau cel de la Chogha Zanbil, în Iran. Influența lor arhitecturală a depășit cu mult epoca antică, regăsindu-se inclusiv în zgârie-norii în trepte ai perioadei art deco din secolul XX, inclusiv în clădiri celebre precum Empire State Building. Aceste exemple moderne amintesc de un limbaj arhitectural născut în Orientul Mijlociu acum peste șase milenii.
De ce poartă vrăjitoarele pălării ascuțite?
Un mormânt „senzațional” din Epoca Vikingă i-a uimit pe arheologi
Cele mai tinere fosile de mamut găsite vreodată s-au dovedit a fi cu totul altceva