Atacuri dure între doi ambasadori acreditați la București: „Defectele sale îi copleșesc însă cu mult calitățile”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În teorie, ar fi trebuit să fie aliați și să urmărească aceleași obiective comune. În realitate însă, orgoliul, vanitatea și mândria i-au transformat pe cei doi ambasadori „aliați” în rivali politici care nu se suportau. Bârfele și conflictele dintre ei ajungeau frecvent la Viena și Berlin. Așa pot fi rezumate relațiile dintre ambasadorul austro-ungar la București, Ottokar Czernin, și reprezentantul Germaniei în capitala României, Hilmar von dem Bussche-Haddenhausen. Dincolo de diferențele de temperament, rămâne însă întrebarea: care erau motivele reale ale tensiunilor dintre ei și în ce măsură au influențat aceste neînțelegeri politica externă a Germaniei și Austro-Ungariei față de România?

La sfârșitul anului 1914, atât Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), cât și Antanta (Franța, Marea Britanie, Imperiul Țarist) făceau presiuni intense și lansau promisiuni tentante pentru a atrage România de partea lor în Primul Război Mondial. În acest context, misiunea ambasadorilor acreditați la București devenea esențială.

Reprezentanții Austro-Ungariei și ai Germaniei nu aveau doar responsabilitatea de a apăra interesele propriilor state, ci și obligația de a colabora strâns pentru a consolida poziția alianței din care făceau parte.

„Este laș cu o înclinație evidentă spre răutate”

Relațiile dintre ambasadorul austro-ungar la București, Ottokar Czernin, și reprezentantul Germaniei în capitala României, Hilmar von dem Bussche-Haddenhausen, erau departe de a fi cordiale. Tensiunile dintre cei doi reies și din rapoartele pe care le trimiteau către miniștrii de Externe de la Berlin sau Viena.

Pe 13 decembrie 1914, ambasadorul austro-ungar la București, Ottokar Czernin, îi trimite o telegramă secretă ministrului austro-ungar de Externe, Leopold Berchtold. Chiar la începutul telegramei, Czernin îl „desființează” cu epitete deloc plăcute pe colegul său german. Sursa disensiunilor dintre cei doi era cauzată de modul diferit în care vedeau viitorul politicii externe a României.

„Categoric, dl von dem Bussche nu este ceea ce am sperat cu toții să fie și probabil eu mai mult decât alții. Este viclean într-o anumită măsură, în plus activ și dornic de muncă, are maniere distinse, vorbește mai multe limbi și este ceea ce numim în mod obișnuit un `flamboyant`, asta înseamnă că prima impresie este incomparabil mai bună decât ceea ce este de fapt în realitate.

Defectele sale îi copleșesc însă cu mult calitățile. Nu este abil în adevăratul sens al cuvântului, dar este de o incredibilă vanitate și suficiență de sine, foarte ambițios, dar înainte de toate nu poți să ai nicio încredere în el. Mai mult, este laș din punct de vedere moral și cu o înclinație evidentă spre răutate”, i se plângea Ottokar Czernin ministrului austro-ungar de Externe.

Relațiile dintre cei doi nu doar că sufereau, ci alungau orice urmă de cooperare și încredere.

„Pentru mine personal, care, dată fiind situația de acum, mi-ar plăcea, firește, să fiu cu el în relațiile cele mai strânse, firea lui reprezintă o mare pacoste, căci m-am învățat că trebuie să-l tratez aproape cu tot atâta prudență și neîncredere ca și pe politicienii români”, il informa Czernin pe Leopold Berchtold.

„Va trebui să ne confruntăm cu o situație extrem de gravă”

Sursa principală a neînțelegerilor dintre cei doi era cauzată de diferența de percepție asupra politicii externe a României. Czernin considera că România se va alătura dușmanilor Austro-Ungariei și Germaniei, pe când von dem Bussche era mai optimist și vedea motive pentru care România era mai apropiată de Puterile Centrale.

„Pericolul rapoartelor sale (ale lui von dem Bussche, n.r.), aparent nejustificat de optimiste, rezidă, după părerea mea, în faptul că atât noi, cât și Berlinul trebuie să luăm în calcul că, la sfârșitul lui februarie sau începutul lui martie, va trebui să ne confruntăm cu o situație extrem de gravă, pentru care trebuie să ne pregătim din timp, dacă vrem să-i facem față.

Dacă dl von dem Bussche va reuși să ascundă Berlinului starea reală a lucrurilor, atunci urmările acestei amăgiri vor fi catastrofale”, îi transmitea Czernin lui Leopold Berchtold.

Ambasadorul austro-ungar considera că România va intra în război alături de Antanta în primăvara anului 1915 în același timp cu Italia. De aceea îl acuză pe von dem Bussche de o naivitate fără precedent.

„Dl von dem Bussche, cu o naivitate fără precedent, ia în serios declarațiile regelui (Ferdinand al României, n.r.), care repetă întruna că `inima sa este de partea noastră`.

Așa este, sunt de acord, cred că regele dorește ca victoriile noastre să le trezească celor de aici imboldul de a lupta alături de noi, sunt de acord că este mai bine așa decât să fi fost evident contrariul. Dar nu există nicio siguranță în acest `glas al inimii`, nu se oferă nicio garanție și cred că sunt mai bine informat despre ceea ce se întâmplă la Curtea regală și știu mai bine decât dl von dem Bussche că regele și regina nu se gândesc decât la coroanele lor și nu vor ezita nicio clipă `să ia Transilvania` dacă cred că o pot face.

De ceva vreme am informații personale nemijlocite din Italia care se potrivesc uluitor de bine cu tot ceea ce mi-a transmis Ex.V. şi care nu-mi mai lasă nicio umbră de îndoială că ne îndreptăm spre o perioadă extrem de gravă”, îi mai scria Czernin lui Berchtold.

Italia a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei la 23 mai 1915. România a continuat negocierile cu Antanta încă un an. În cele din urmă, la 27 august 1916, România a decis să se alăture Antantei și să intre în război.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Disensiuni între doi ambasadori „aliați” acreditați la București: „Are o doză extrem de mare de vanitate”

O schimbare tensionată de ambasadori francezi la București

Semnalul dat în România pentru intrarea în Primul Război Mondial: „Ne-am dat seama cu toții că ceva se schimbase”

Primul-ministru Ion I.C. Brătianu către ambasadorul francez: „Rusia nu scapă niciun prilej ca să ne sporească neîncrederea”