Disensiuni între doi ambasadori „aliați” acreditați la București: „Are o doză extrem de mare de vanitate”

La sfârșitul anului 1914, Ottokar Czernin și Hilmar von dem Bussche-Haddenhausen ocupau funcțiile de ambasadori ai Austro-Ungariei și Germaniei la București. În contextul în care Primul Război Mondial devasta Europa de aproape cinci luni, misiunea lor căpăta o importanță deosebită, cu atât mai mult cu cât România își declarase neutralitatea. Deși, la nivel oficial, cei doi diplomați trebuiau să colaboreze pentru a atrage România de partea Puterilor Centrale, în realitate aveau viziuni diferite și nu ezitau să se atace reciproc în telegramele secrete trimise către capitalele lor.

Disensiunile dintre Ottokar Czernin și Hilmar von dem Bussche-Haddenhausen au plecat de la modul în care apreciau situația României. Ambasadorul german Hilmar von dem Bussche era, la începutul lunii decembrie 1914, mult mai optimist în ceea ce privea situația României. Ambasadorul german considera la acel moment că existau semne care arătau faptul că România va trece de partea Puterilor Centrale.

• Un document arab din secolul al XVII-lea confirmă existența unui rege nubian semilegendar
• Cum a fost în sfârșit rezolvat misterul profanărilor de morminte de la un cimitir istoric?

De cealaltă parte, ambasadorul austro-ungar, contele Ottokar Czernin, mult mai experimentat și mai conectat la realitățile din România, era extrem de pesimist în ceea ce privea o eventuală alăturare a României la Puterile Centrale.

Czernin: „În ultimele zile nu s-a produs aici nicio schimbare”

Pe 10 decembrie 1914, într-o telegramă secretă trimisă ministrului austro-ungar de Externe, Leopold Berchtold, contele Ottokar Czernin îi menționa că mesajele optimiste pe care colegul său german le transmite la Berlin, privitoare la situația României, nu erau susținute de realitate.

„Referitor la (…) părerea colegului meu german (ambasadorul german Hilmar von dem Bussche-Haddenhausen, n.r.) cum că, `în ultimele zile, s-au înmulțit semnele care arată că România va trece totuşi de partea noastră`, îmi permit să precizez că acest lucru se va întâmpla cu siguranță dacă vom învinge într-un mod decisiv și categoric, nu se va întâmpla dacă vom fi bătuți.

Rog pe Ex V. (Excelența Voastră, n.r.) să mă creadă că totul depinde exclusiv de ceea ce se va întâmpla pe teatrele de operații. În ultimele zile nu s-a produs aici nicio schimbare decât cea care reprezintă un ecou firesc al evoluției războiului: căderea Belgradului şi semnele vagi ale unei retrageri rusești.

Sigur că așa ceva acționează imediat favorabil asupra stării de spirit de aici (din România, n.r.), adică momentan le scade pofta de a ne ataca pentru că li se face frică de noi”, îi scria Ottokar Czernin lui Leopold Berchtold.

Ambasadorul german, acuzat că denaturează rapoartele către Berlin pentru a se pune într-o ipostază favorabilă

Ambasadorul austro-ungar a căutat să explice și din „punct de vedere psihologic” modul în care colegul său german transmite la Berlin anumite informații. Czernin considera că von dem Bussche este măcinat de o doză mare de vanitate și denaturează rapoartele pe care le trimite pentru a se pune într-o lumină favorabilă.

„Cred însă că trebuie să explic Ex.V., din punct de vedere `psihologic`, anumite aspecte din rapoartele colegului meu german: dl von dem Bussche are pe lângă anumite calități admirabile și o doză extrem de mare de vanitate și din acest motiv și dorința de a pune succesele sale de aici într-o lumină exagerat de favorabilă.

Imediat cum a venit aici a prezentat situația în tonuri foarte sumbre, ca fiind practic fără speranță – cunoscutul principiu medical care face ca o cură să capete dimensiunile unui miracol. În schimb, criza într-adevăr gravă care a fost cu puțin timp înainte de moartea regelui Carol I a trecut pentru el neobservată (…).

Acum începe să diagnosticheze o ușoară ameliorare, ceea ce pentru Berlin se traduce prin faptul că `începe deja să se simtă succesul activații sale`”, îi transmitea Czernin lui Berchtold.

„Tot ce ține de România depinde doar de soarta războiului”

Ambasadorul austro-ungar a continuat, în telegrama trimisă către Viena, să analizeze de ce erau optimiste rapoartele trimise de colegul său german, când de fapt realitatea era alta. Marea problemă a lui Czernin era dacă cei din ministerul de Externe german conștientizau cu adevărat situația României la acel moment sau erau intoxicați de rapoartele trimise de ambasadorul german de la București.

„De fapt el (von dem Bussche, n.r.) știe prea bine că decizia celor de aici (autoritățile politice de la București, n.r.) depinde de soarta războiului, dar pentru că este ferm convins de victoria noastră și a germanilor anunță această ameliorare de situație într-un moment când această victorie nu este încă sigură și, din acest motiv, ea apare nu ca o victorie militară, ci ca una diplomatică, adică a sa personală.

Nu pot să apreciez dacă cei de la Berlin sunt suficient de inteligenți ca să priceapă că tot ce ține de România depinde doar de soarta războiului. Se prea poate ca colegul meu german să nu comită această greșeală intenționat, ci mai mult fără să-și dea seama, din admirația nețărmurită pe care o are pentru propria sa activitate”, își termina raportul pe care Czernin i l-a trimis ministrului de Externe austro-ungar.

Privind retrospectiv, se poate afirma că Ottokar Czernin a avut dreptate și a evaluat cu luciditate situația României la acel moment. Cu toate acestea, doi ani mai târziu, chiar el avea să devină victima unor dezinformări.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Primul-ministru Ion I.C. Brătianu către ambasadorul francez: „Rusia nu scapă niciun prilej ca să ne sporească neîncrederea”

Ambasadorul francez la București: „Rusia hărțuia România pentru a o face să intre în război, fără însă a-i acorda garanţiile cele mai indispensabile”

Dezvăluirile unui ambasador francez despre generalul Maurice Sarrail: „Problema este mai mult politică decât militară”

O situație bizară în care ajuns ambasadorul francez din România în 1916