Cât timp ar putea trăi pe Marte microbii de pe Pământ?

Căutarea urmelor de viață, trecută sau prezentă, pe Marte stă la baza tuturor misiunilor trimise pe Planeta Roșie, fie că vorbim despre sonde orbitale, sonde de amartizare sau rovere. Totuși, comunitatea științifică rămâne preocupată de așa-numita „contaminare directă”: riscul ca microbi de pe Pământ să ajungă pe Marte odată cu navele spațiale. Pericolul este fie să confundăm acești microbi cu forme de viață marțiană, fie ca ei să altereze eventualele mostre descoperite acolo. Dar cât timp ar putea trăi pe Marte microbii de pe Pământ?

O echipă de cercetători coordonată de York University (Canada) a dezvoltat modelul Mars Microbial Survival (MMS), menit să estimeze cât timp ar putea trăi pe Marte microbii de pe Pământ care le scapă proceselor de sterilizare înainte de lansare.

• Creierul are mai multe sisteme de apărare decât am crezut, indică un studiu
• Un studiu a descoperit că senzorii anvelopelor mașinii ar putea fi folosiți pentru a te urmări

Rezultatele au fost publicate în The Planetary Science Journal.

Cât timp ar putea trăi pe Marte microbii de pe Pământ? Iată ce au descoperit oamenii de știință!

Cercetătorii au analizat două etape: călătoria prin spațiu și șederea pe suprafața planetei. În timpul zborului, nava este bombardată de radiații ultraviolete de tip UVC provenite din vântul solar, în condiții de vid și variații extreme de temperatură. La suprafață, lipsa unui strat de ozon și a unui câmp magnetic expune echipamentele la radiații solare directe, presiune scăzută, temperaturi extreme și un regolit toxic. Au fost examinate 14 situri de amartizare sau impact ale unor misiuni anterioare, printre acestea numărându-se Viking, Pathfinder, Spirit, Opportunity, Curiosity și Perseverance.

Modelul MMS arată că exteriorul navelor este sterilizat eficient de radiațiile UVC încă din timpul călătoriei, în timp ce roverele sau sondele de amartizare protejate în interior sunt ferite de radiație directă, dar rămân expuse vidului și variațiilor termice, factori care contribuie și ei la sterilizare.

Pe suprafața marțiană, modelul estimează că suprafețele orientate în sus ar deveni sterile în aproximativ un sol; un sol (zi) marțian durează 24 de ore și 39 de minute. Întreaga navă ar deveni sterilă în circa un an marțian (687 de zile terestre). Interiorul ar avea nevoie de aproximativ 100 de soli pentru sterilizare prin încălzirea componentelor, însă piesele interne neîncălzite ar putea necesita până la 25 de ani marțieni, notează Phys.org.

Cercetătorii lucrează încontinuu la noi metode de sterilizare

„Modelul MMS indică rate foarte scăzute de supraviețuire a contaminanților biologici atât pe structurile expuse în timpul călătoriei, cât și pe navele ajunse la sol. Suprafețele exterioare au fost, cel mai probabil, sterilizate de radiația UVC, cu mici contribuții din partea altor factori biocizi”, concluzionează autorii studiului.

„Contaminanții de pe suprafețele interne vor fi probabil reduși prin efectele combinate ale temperaturii și presiunii scăzute, deși sterilizarea completă ar putea dura până la 25 de ani dacă luăm în calcul doar presiunea redusă. Deși menținerea unor standarde stricte de protecție planetară este esențială, estimăm că un număr mic de microorganisme aflate pe suprafețe interne reci ar putea persista timp de câteva decenii pe Marte”, completează aceștia.

Programul NASA dedicat protecției planetare, cunoscut oficial drept grupul de Biotehnologie și Protecție Planetară din cadrul Jet Propulsion Laboratory (BPPG), are ca obiectiv prevenirea contaminării prin sterilizarea cât mai riguroasă a navelor înainte de lansare. Instituția continuă să dezvolte metode mai eficiente și mai accesibile pentru a reduce la minimum acest risc.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. De ce zăpada este albă?

Fără precedent: Ce a găsit Telescopul Spațial James Webb într-una dintre cele mai strălucitoare galaxii cunoscute?

A fost descoperită o gaură neagră care emite mai multă energie decât Steaua Morții

Dovezi rare obținute de fizicieni din SUA dezvăluie că materia apare din „nimic” în vidul cuantic