Pajiștile dispar aproape de patru ori mai repede decât pădurile, arată un studiu global

Pe lângă păduri, și pajiștile sau zonele umede sunt transformate tot mai rapid în terenuri agricole și pășuni, adesea pentru creșterea animalelor și exportarea de produse agricole. O echipă internațională de cercetători, din care face parte și Martin Persson, de la Chalmers tekniska högskola (Suedia), a analizat pentru prima dată la nivel global unde, în ce scop și cu ce viteză ecosistemele naturale non-forestiere sunt convertite în terenuri agricole. Și se pare că pajiștile dispar aproape de patru ori mai repede decât pădurile.

Un studiu arată că pajiștile dispar aproape de patru ori mai repede decât pădurile. Autorii subliniază nevoia unor strategii de conservare mai ample, care să nu se limiteze la păduri și să țină cont și de modelele de consum și de cererea internațională.

• Cercetătorii au descoperit un nou comportament al furnicilor
• Cercetătorii cred că ochii vertebratelor au fost inițial un singur ochi în vârful capului

Studiul este publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Pajiștile dispar aproape de patru ori mai repede decât pădurile. De ce sunt acestea importante?

Pajiștile nu sunt simple „spații verzi”. Între 20% și 35% din carbonul stocat la nivel mondial se află în aceste ecosisteme, contribuind astfel la atenuarea schimbărilor climatice. În plus, aproximativ 33% dintre zonele globale cu biodiversitate ridicată se găsesc în regiuni de pajiște.

„Fie că vorbim despre stocarea apei, protecția împotriva eroziunii solului sau habitat pentru nenumărate specii de plante și animale, pajiștile oferă servicii ecosistemice esențiale, care le aduc beneficii directe comunităților locale și climei globale”, explică autoarea principală, dr. Siyi Kan, de la Centrul Senckenberg pentru Biodiversitate și Cercetarea Climei din Frankfurt (Germania).

Cercetătorii atrag atenția că, deși defrișările au fost intens studiate, conversia ecosistemelor non-forestiere, mai ales în legătură cu creșterea animalelor și cererea agricolă globală, a fost mult mai puțin analizată.

„Acest lucru arată clar că trebuie să ne concentrăm nu doar pe pădurile tropicale, ci și pe alte ecosisteme cu biodiversitate ridicată și capacitate mare de stocare a carbonului. Spre deosebire de defrișările asociate extinderii terenurilor agricole, care au loc în principal în țările tropicale, o mare parte a extinderii actuale afectează pajiști și alte ecosisteme din țări precum Rusia, China, Statele Unite și statele UE”, subliniază Martin Persson.

Ce au descoperit oamenii de știință?

Între 2005 și 2020, echipa a analizat măsura în care pajiștile și terenurile agricole au ocupat ecosisteme naturale non-forestiere, ce produse agricole le sunt asociate acestor suprafețe și unde ajung ele în final. Rezultatele indică o rată alarmantă de conversie în pășuni și terenuri cultivate. Principalii factori sunt cererea internă și internațională pentru carne, cereale, nuci și plante oleaginoase, scrie Phys.org.

Pe parcursul celor 15 ani analizați, pajiștile și zonele umede au fost transformate aproape de patru ori mai rapid decât pădurile. Brazilia conduce clasamentul, cu 13% din suprafața afectată, urmată de Rusia, India, China și Statele Unite, fiecare cu aproximativ 6%.

Studiul evidențiază riscurile pe care le presupune această conversie pentru anumite regiuni, identifică ecosistemele non-forestiere care necesită protecție urgentă și oferă direcții pentru schimbări în lanțurile globale de aprovizionare. Cercetătorii solicită politici mai bine coordonate și o responsabilitate sporită atât din partea producătorilor, cât și a consumatorilor implicați în aceste lanțuri internaționale.

Vă recomandăm să citiți și:

Poluarea luminoasă urbană modifică hormonii nocturni ai rechinilor

Oamenii de știință au elucidat, în sfârșit, un mister vechi al scoarței terestre

O adevărată anomalie geologică: de ce Groenlanda are unele dintre cele mai mari resurse naturale ale planetei?

„Omogenocenul” sau cum oamenii fac ca fauna sălbatică să fie periculos de uniformă