Speranța că există viață pe Titan, spulberată din nou. O posibilă cale prin care viața ar fi putut apărea pe satelitul natural Titan, al lui Saturn, pare să fie mult mai puțin probabilă decât se credea anterior. Un nou studiu arată că anumite reacții chimice considerate promițătoare pentru apariția vieții nu se produc în condiții similare celor de pe această lună.
Speranța că există viață pe Titan, spulberată din nou. Cercetarea nu exclude toate scenariile posibile pentru viață, însă respinge una dintre ipotezele care au atras mult interes. Rezultatele ar putea influența direcția viitoarei misiuni Dragonfly, prin care NASA intenționează să exploreze Titan în următorul deceniu.
Titan este un loc deosebit în Sistemul Solar: este singura lună cu o atmosferă densă și este considerată de mulți cercetători una dintre cele mai apropiate analogii ale Pământului primordial. Deși șansele de a descoperi viață acolo sunt considerate reduse, posibilitatea unei descoperiri majore a făcut ca această lume să devină o țintă importantă pentru explorare.
O ipoteză publicată în 2015 sugera că molecula acrilonitril (CH₂CHCN) ar putea forma structuri numite azotozomi în lacurile de metan lichid ale lui Titan. Aceste structuri ar fi putut funcționa similar membranelor celulare de pe Pământ, oferind un spațiu protejat în care reacțiile chimice complexe ar putea avea loc.
Acrilonitrilul conține trei elemente abundente pe Titan, iar semnătura sa spectrală a fost detectată în atmosfera lunii. Teoretic, în lacurile de metan lichid, azotozomii ar fi putut crea compartimente capabile să absoarbă substanțe din mediul înconjurător și să elimine produși reziduali, un rol esențial pentru orice formă de viață, scrie IFL Science.
Totuși, experimentele realizate de cercetătorii Tuan Vu și Robert Hodyss, de la California Institute of Technology (SUA), arată că acest mecanism nu funcționează așa cum se credea. Atunci când au studiat comportamentul acrilonitrilului în metan lichid, cercetătorii nu au reușit să obțină formarea azotozomilor.
În plus, lacurile de pe Titan conțin amestecuri variabile de metan și etan lichid. Când cercetătorii au testat reacțiile în etan, rezultatele au fost și mai nefavorabile: în loc să formeze structuri asemănătoare membranelor, acrilonitrilul a creat cristale solide împreună cu etanul.
Acest proces ar împiedica apariția unor structuri stabile capabile să funcționeze ca „membrane” pentru celule. În lipsa unor astfel de compartimente, procesele esențiale pentru viață, precum autoorganizarea și reproducerea, devin extrem de dificil de imaginat.
În astrobiologie, zona locuibilă din jurul stelelor este de obicei definită drept regiunea în care apa lichidă poate exista la suprafața unei planete. Mulți se întreabă însă de ce apa este atât de importantă și dacă alte lichide nu ar putea avea același rol.
Problema este că viața așa cum o cunoaștem depinde de capacitatea lichidelor de a transporta molecule și de a permite reacții chimice complexe. Deși s-au propus și alte lichide, inclusiv cele existente la temperaturi mult mai scăzute sau mai ridicate decât apa, multe dintre ele nu îndeplinesc condițiile necesare. Studiul sugerează că etanul lichid poate fi adăugat pe lista acestor alternative nepromițătoare.
Experimentele au fost realizate la temperaturi de aproximativ 94 Kelvin (−178°C), similare celor de pe Titan. În mod ironic, acrilonitrilul, considerat cândva o posibilă bază pentru viață extraterestră, este toxic pe Pământ din cauza grupării sale cianură și este utilizat la fabricarea unor materiale plastice care contribuie la poluarea oceanelor.
Studiul a fost publicat în revista Science Advances.
Ce s-ar putea ascunde sub vulcanii de pe Marte?
Telescopul Spațial James Webb a surprins forțe magnetice bizare pe planeta Uranus