Pentru prima dată, oamenii de știință au cartografiat atmosfera superioară a planetei Uranus în trei dimensiuni, monitorizând temperaturile și particulele încărcate până la 5.000 de kilometri deasupra norilor.
Viziunea clară a Telescopului Spațial James Webb a dezvăluit benzi aurorale strălucitoare și regiuni întunecate neașteptate, modelate de câmpul magnetic puternic înclinat al planetei.
O echipă internațională de cercetare a utilizat Telescopul Webb și instrumentul său NIRSpec pentru a monitoriza Uranus timp de aproape o rotație completă.
Prin captarea emisiilor moleculare slabe deasupra vârfurilor norilor, oamenii de știință au obținut perspective noi despre modul în care planetele gigante de gheață se mișcă și gestionează energia în straturile lor superioare.
Proiectul a fost condus de Paola Tiranti de la Universitatea Northumbria din Regatul Unit. Echipa a măsurat temperaturile și densitățile ionice până la 5.000 km deasupra norilor vizibili, într-o regiune cunoscută sub numele de ionosferă, unde atmosfera devine ionizată și puternic influențată de câmpul magnetic al planetei.
Aceste observații oferă cea mai clară imagine de până acum asupra locului unde se formează aurorele lui Uranus și a modului în care câmpul său magnetic neobișnuit de înclinat le influențează. Datele arată, de asemenea, că atmosfera superioară a planetei a continuat să se răcească în ultimii treizeci de ani.
Temperaturile ating cele mai înalte niveluri între 3.000 și 4.000 km deasupra norilor, în timp ce densitățile ionice ating vârful aproape de 1.000 km. Rezultatele relevă, de asemenea, diferențe clare în funcție de longitudine, legate de structura complexă a câmpului magnetic.
„Este pentru prima dată când am putut vedea atmosfera superioară a lui Uranus în trei dimensiuni”, a spus Paola. „Cu sensibilitatea lui Webb, putem urmări modul în care energia se mișcă în sus prin atmosfera planetei și putem vedea chiar influența câmpului său magnetic asimetric.”
Noile măsurători confirmă faptul că atmosfera superioară a lui Uranus continuă să se răcească, un model identificat pentru prima dată la începutul anilor 1990, scrie ScienceDaily.
Cercetătorii au calculat o temperatură medie de aproximativ 150 grade Celsius, care este mai mică decât valorile obținute anterior de observatoarele de la sol sau de misiunile spațiale anterioare.
Webb a detectat două benzi aurorale strălucitoare lângă polii magnetici ai planetei. Între aceste benzi, echipa a găsit o zonă cu emisii reduse și mai puțini ioni.
Regiuni întunecate similare au fost observate pe Jupiter, unde forma câmpului magnetic ghidează mișcarea particulelor încărcate prin atmosfera superioară.
„Magnetosfera lui Uranus este una dintre cele mai ciudate din Sistemul Solar”, a adăugat Paola. „Este înclinată și decalată față de axa de rotație a planetei, ceea ce înseamnă că aurorele sale mătură suprafața în moduri complexe. Webb ne-a arătat acum cât de adânc ajung aceste efecte în atmosferă.”
Ce a descoperit un nou studiu despre planetele Uranus și Neptun?
Planeta Uranus este mult mai caldă decât au crezut oamenii de știință
Ce a descoperit Telescopul Spațial Jamess Webb în jurul planetei Uranus?
Astronomii au mai rezolvat unul dintre misterele planetei Uranus