Noi dovezi obținute din sedimentele unui sit mayaș din Guatemala contestă ideea că seceta a fost singura cauză a colapsului acestei civilizații.
Între anii 750 și 900 d.Hr., populația din zonele joase ale civilizației mayașe a suferit un declin demografic și politic dramatic.
Deoarece în multe regiuni acest declin a coincis cu perioade de secetă severă, cercetătorii au presupus mult timp că stresul climatic a jucat rolul decisiv. Totuși, noi date bazate pe înregistrări sedimentare ce se întind pe 3.300 de ani sugerează că explicația este mult mai complexă.
Benjamin Gwinneth, profesor de geografie la Universitatea din Montreal, a efectuat cercetări extinse în situl arheologic Itzan din Guatemala.
Analizând carote de sedimente extrase din Laguna Itzan, echipa sa a descoperit ceva neașteptat: nu există dovezi clare de secetă în înregistrările climatice locale, deși populația de aici a dispărut în aceeași perioadă cu cele din regiunile afectate de secetă.
Pentru a reconstitui istoria zonei, cercetătorii au analizat trei tipuri de markeri chimici, scrie SciTechdaily.
Datele arată că primele așezări permanente au apărut acum 3.200 de ani. În perioada Preclasică, Mayașii foloseau intens focul pentru agricultură. Însă, în perioada Clasică (acum 1.600 – 1.000 de ani), deși populația a crescut semnificativ, dovezile de ardere au scăzut drastic, indicând o trecere către tehnici agricole intensive, precum terasarea, pentru a hrăni orașele în creștere.
Analiza izotopilor de hidrogen a arătat că, spre deosebire de regiunile nordice, climatul de lângă Itzan a rămas relativ stabil.
„Itzan este situat aproape de Cordilieră, unde curenții din Caraibe generează ploi orografice regulate”, explică Gwinneth. „Dacă seceta nu a avut loc aici, înseamnă că aceasta nu a fost cauza inițială a declinului în această zonă.”
Așadar, de ce s-ar prăbuși o comunitate care beneficia de ploi sigure și condiții de mediu favorabile? Gwinneth crede că răspunsul constă în conexiunile complexe dintre orașele Maya. Acestea nu existau în izolare, ci formau o rețea vastă de alianțe politice, rute comerciale și dependențe economice.
„Când zonele centrale au fost lovite de secetă, acest lucru a declanșat o serie de crize în lanț: războaie pentru resurse, prăbușirea dinastiilor regale, migrații în masă și întreruperea rutelor comerciale”, afirmă cercetătorul. Itzan ar fi căzut nu din cauza mediului propriu, ci din cauza instabilității generalizate care s-a propagat prin întreaga lume mayașă.
„Prăbușirea nu a fost rezultatul mecanic al unei catastrofe climatice uniforme. A fost un fenomen complex în care clima, organizarea socială și dinamica politică au fost strâns împletite”, a concluzionat Gwinneth.
O nouă cercetare a descoperit unul dintre cele mai vechi ritualuri ale mayașilor
Misterul dispariției mayașilor, mai complicat decât s-a crezut. Ce au descoperit acum cercetătorii?
Cel mai vechi monument mayaș cunoscut ar putea fi o hartă a Universului