O nouă cercetare sugerează că multe așa-numite „planete deșert”, considerate anterior promițătoare pentru viață, sunt mult mai puțin ospitaliere decât par la prima vedere.
Studiul, realizat de Universitatea din Washington și publicat în Planetary Science Journal, indică faptul că o planetă de mărimea Pământului are nevoie de o cantitate surprinzător de mare de apă, cel puțin 20% până la 50% din volumul oceanelor terestre, pentru a menține condiții de viață pe termen lung.
Astronomii au confirmat deja peste 6.000 de exoplanete, însă a fi în zona locuibilă este doar o parte a poveștii. O planetă are nevoie și de un control climatic stabil, care depinde de modul în care apa interacționează cu geologia și atmosfera sa.
„Când cauți viață în peisajul vast al universului cu resurse limitate, trebuie să filtrezi anumite planete”, explică autorul principal Haskelle White-Gianella. Studiul s-a concentrat pe planetele aride, cu rezerve de apă mult inferioare celor de pe Pământ.
Cercetătorii au descoperit că locuibilitatea depinde critic de ciclul geologic al carbonului, un sistem activat de apă care mută carbonul între atmosfera planetei și interiorul acesteia pe parcursul milioanelor de ani, reglând temperatura.
Pe Pământ, dioxidul de carbon se dizolvă în apa de ploaie, reacționează cu rocile și este transportat în oceane, ajungând în cele din urmă în interiorul planetei prin tectonica plăcilor.
Dacă o planetă nu are destulă apă, acest ciclu se întrerupe. Emisiile vulcanice continuă să pompeze CO2 în atmosferă, dar eliminarea acestuia prin eroziune încetinește sau se oprește.
Dioxidul de carbon se acumulează, captează căldura și provoacă evaporarea restului de apă, declanșând un efect de seră scăpat de sub control care face planeta prea fierbinte pentru viață.
„Acest lucru face ca planetele aride din zonele locuibile să fie, din păcate, candidați slabi pentru viață”, a adăugat White-Gianella.
Un exemplu elocvent este Venus. De dimensiuni similare cu Pământul și formată probabil în același timp, Venus are astăzi temperaturi de suprafață incendiare.
Cercetătorii sugerează că Venus, fiind mai aproape de Soare, ar fi putut porni cu mai puțină apă decât Pământul. Această diferență minoră ar fi fost suficientă pentru a-i distruge ciclul carbonului, transformând-o într-un infern sterp.
„Este puțin probabil să aselenizăm pe o exoplanetă în timpul vieții noastre, dar Venus este, probabil, cel mai bun analog pe care îl avem”, spune White-Gianella. Datele obținute de la viitoarele misiuni către Venus vor ajuta la confirmarea acestor modele climatice și la rafinarea căutării vieții în restul galaxiei, scrie SciTechDaily.
Șocul de la coliziunea dintre două găuri negre ar putea fi resimțit pe Pământ
Un nou telescop a detectat zeci de asteroizi în apropierea Pământului
Unul dintre cei mai periculoși vulcani de pe Pământ se umple în secret cu magmă
O nouă forță a naturii pune stăpânire pe Pământ, dezvăluie un studiu