Un nou studiu aduce dovezi fascinante despre una dintre cele mai timpurii victime ale Căii Lactee: o galaxie pitică preistorică, poreclită Loki.
Astronomii au identificat un grup de 20 de stele bătrâne și extrem de sărace în metale care orbitează neobișnuit de aproape de discul galactic, regiunea plată și rotativă unde se află și Soarele nostru.
Analiza compoziției lor chimice și a traiectoriilor sugerează că această galaxie pitică a fost devorată de a noastră în urmă cu mai bine de 10 miliarde de ani.
În astronomie, elementele mai grele decât hidrogenul și heliul sunt numite metale. Primele stele din Univers erau formate doar din gaz primordial. Abia după ce acestea au explodat, au îmbogățit spațiul cu metale. Prin urmare, fiecare generație nouă de stele are o concentrație mai mare de elemente grele.
Stelele descoperite recent sunt extrem de sărace în metale, ceea ce înseamnă că s-au născut într-o epocă primitivă a Universului.
„Loki ar fi putut fi printre primele galaxii mici formate în Universul tânăr”, a declarat Federico Sestito, astrofizician la Universitatea din Hertfordshire și autorul principal al studiului.
În mod normal, simulările computerizate arată că stelele provenite din fuziuni atât de vechi ar trebui să fie împrăștiate în haloul sferic de la marginea galaxiei. Faptul că acestea se află la doar 6.500 de ani-lumină de Soare, chiar în interiorul discului galactic, a reprezentat o surpriză majoră.
Cercetătorii au folosit datele de la Telescopul Canada-France-Hawaii pentru a analiza chimia stelelor și măsurătorile precise ale telescopului spațial Gaia pentru a le calcula orbitele. Rezultatele au arătat o anomalie: o parte din aceste stele se mișcă în direcția de rotație a Căii Lactee, în timp ce restul călătoresc în sens invers (retrograd). Cu toate acestea, compoziția lor chimică este identică.
Explicația a venit tot din simulările digitale: fuziunea a avut loc într-o epocă extrem de timpurie, la doar 3 miliarde de ani după Big Bang, când Calea Lactee era încă ușoară și nu își formase discul stabil de rotație, scrie LiveScience.
Intrarea galaxiei pitice a fost atât de haotică încât stelele ei au fost împrăștiate în toate direcțiile. Pe baza modelelor, astronomii estimează că Loki avea o masă de aproximativ 1,4 miliarde de mase solare.
Numele primit nu este întâmplător. În mitologia nordică, Loki este zeul farselor și al haosului, ale cărui intenții sunt greu de descifrat. La fel și aceste stele le-au dat bătăi de cap cercetătorilor înainte ca aceștia să le înțeleagă originea.
Deși descoperirea este promițătoare, comunitatea științifică rămâne precaută. Anirudh Chiti, astrofizician la Universitatea Stanford, a subliniat că eșantionul de 20 de stele este încă mic, deoarece analiza spectroscopică de înaltă rezoluție necesită până la patru ore de observație pentru fiecare stea.
În viitor, noile facilități astronomice vor permite analizarea a sute de astfel de stele bătrâne. Oamenii de știință sunt convinși că secretele primelor structuri din Univers nu trebuie căutate doar în adâncul spațiului, ci și aici, fiind ascunse în interiorul aglomerat al propriei noastre galaxii.
Cum au ajuns stele din altă galaxie să fie descoperite în Calea Lactee?
O galaxie în care se formează stele emite vânturi cu viteze de peste 3 milioane de kilometri pe oră
Astronomii au surprins cum jetul unei găuri negre schimbă întreaga galaxie
JWST a descoperit o galaxie spirală asemănătoare Căii Lactee undeva unde nu ar trebui să existe