Activitatea solară puternică poate crea aurore spectaculoase pe Pământ, dar în afara scutului magnetic al planetei noastre, Soarele devine extrem de periculos.
Erupțiile violente propulsează particule încărcate cu până la 90% din viteza luminii, generând evenimente de protoni solari (SPE). O astfel de furtună, dacă ar prinde astronauții pe Lună, le-ar putea fi fatală.
Pentru a înțelege riscurile viitoarelor misiuni lunare, cercetătorii de la OIST din Japonia au privit în trecut. Ei au combinat mărturiile istorice medievale cu măsurători de ultra-precizie ale carbonului-14 din arbori antici îngropați în nordul Japoniei, identificând o furtună solară puternică produsă între iarna anului 1200 și primăvara lui 1201.
Când particulele solare lovesc atmosfera, generează compuși de carbon-14, care sunt absorbiți de organismele vii. Analizând inelele de creștere ale unor arbori asunaro conservați în prefectura Aomori, echipa a detectat fluctuații fine ale izotopului, invizibile prin metode convenționale.
Această tehnică le-a permis localizarea unor evenimente „sub-extreme”, furtuni care au doar 10-30% din puterea celor mai mari cataclisme solare cunoscute, dar care rămân extrem de periculoase.
Deoarece analiza consumă mult timp, cercetătorii aveau nevoie de un indiciu temporal. Acesta a venit din Meigetsuki, jurnalul poetului Fujiwara no Teika.
În februarie 1204, el descria „lumini roșii pe cerul de nord, deasupra orașului Kyoto”. Deși SPE-urile nu creează aurore direct, ele împart aceleași perturbări solare care le generează. Corelând datele din inelele copacilor cu jurnalul și cu înregistrări similare din China despre aurore roșii la latitudini neobișnuit de joase, oamenii de știință au confirmat perioada furtunii (1200–1201).
„Datele de înaltă precizie nu doar că ne-au permis să datăm acest eveniment solar, dar ne oferă posibilitatea de a reconstrui clar ciclurile solare din acea epocă”, a explicat prof. Hiroko Miyahara de la OIST.
„Astăzi, activitatea Soarelui fluctuează pe parcursul unor cicluri de 11 ani. Am descoperit însă că în jurul anului 1200, ciclul era de doar 7-8 ani, ceea ce indică un Soare mult mai activ.”
Studiul publicat în Proceedings of the Japan Academy, Series B arată că abordările integrate sunt vitale pentru a anticipa capriciile vremii spațiale, scrie Sciencedaily.
Reconstrucția comportamentului solar istoric oferă date esențiale și pentru proiectarea sistemelor de protecție radiologică, destinate noii ere a explorării spațiale umane.
O furtună solară „cataclismică” a lovit Pământul în urmă cu aproape 3.000 de ani
Erupție excepțional de rară pe suprafața Soarelui! O furtună solară se îndreaptă spre Pământ
O furtună solară neașteptată a lovit Pământul. Cât de puternică a fost și ce a provocat?
O furtună solară este iminentă, iar consecinţele asupra Pământului pot fi serioase