Se pare că neanderthalienii practicau stomatologia. Acum aproximativ 60.000 de ani, în Siberia, un om de Neanderthal și-a deschis gura pentru ca un dinte stricat să fie „reparat”, iar acest caz reprezintă, potrivit unui nou studiu, cea mai veche dovadă cunoscută a unui tratament dentar intenționat.
Noi dovezi arată că neanderthalienii practicau stomatologia. Un molar inferior aparținându-i unui adult neanderthalian a fost descoperit în 2016, însă pentru mult timp nu a fost clar ce anume a cauzat orificiul adânc din suprafața sa.
Analizele recente sugerează că acel canal a fost realizat cu un mic instrument de piatră, folosit pentru a curăța țesutul dentar grav afectat de carii, conform unui studiu publicat în revista PLOS One.
Această procedură complexă indică faptul că neanderthalienii (rudele noastre apropiate, care au trăit cu între aproximativ 400.000 și 40.000 de ani în urmă) aveau capacitatea de a înțelege că durerea provocată de o carie poate fi tratată și dispuneau de dexteritatea necesară pentru a efectua o astfel de intervenție.
Cercetătorii consideră că este posibil fie ca individul să fi încercat să se trateze singur, fie ca intervenția să fi fost realizată de către un alt membru al grupului. În orice caz, descoperirea sugerează că începuturile medicinei invazive nu îi aparțin exclusiv speciei Homo sapiens, ci pot fi urmărite și la alte specii umane arhaice.
În comparație, cele mai vechi dovezi de tratament dentar la Homo sapiens datează de acum aproximativ 14.000 de ani, din Italia. Prin împingerea acestei cronologii cu zeci de mii de ani înapoi, descoperirea schimbă semnificativ modul în care este înțeleasă evoluția îngrijirii medicale la oameni.
În cazul analizat, cercetătorii au examinat microscopic dintele și au efectuat experimente pe dinți umani moderni pentru a reproduce urmele observate. Au fost identificate semne clare de carie severă și urme de „curățare” la nivelul liniei gingiei, precum și un orificiu cu dimensiuni precise, care prezenta striații fine compatibile cu utilizarea unor unelte din piatră.
Experimentele au arătat că astfel de urme pot fi reproduse prin mișcări de rotație ale unor instrumente din piatră, posibil realizate din jasp, un material disponibil în zona respectivă. În peștera unde a fost găsit dintele au fost descoperite și unelte care ar fi putut fi folosite în acest scop, notează Live Science.
De asemenea, urmele de mestecare ulterioare indică faptul că individul i-a supraviețuit intervenției o perioadă suficient de lungă pentru ca dintele să fie utilizat din nou în mod normal, estompând parțial urmele procedurii.
Deși nu se poate afirma cu certitudine dacă intervenția a fost realizată însuși acel individ sau de către altcineva, mulți cercetători consideră că este foarte probabil să fi fost o încercare deliberată de a ameliora durerea și infecția.
Descoperirea este considerată excepțională deoarece arată că neanderthalienii puteau reacționa la probleme medicale complexe prin intervenții țintite și relativ sofisticate, sugerând o înțelegere mai avansată a corpului uman decât se credea anterior.
Descoperire surprinzătoare despre neanderthalieni! Ce au dezvăluit două studii?
Omul din Urfa: o statuie veche de 11.500 de ani reprezintă un bărbat într-o poziție nefirească