Maimuțele amazoniene contractează hepatita B umană. Pentru prima dată, oamenii de știință au documentat cazuri de maimuțe sălbatice din Amazon care s-au infectat cu virusul hepatitei B uman (HBV). Cercetătorii avertizează că situația s-ar putea agrava, pe măsură ce defrișările aduc tot mai multe primate în contact direct cu oamenii.
Maimuțele amazoniene contractează hepatita B umană. Globalizarea a contribuit semnificativ la apariția și răspândirea bolilor noi, în special a celor virale. Epidemiile de HIV/SIDA, SARS și COVID-19 sunt exemple clare, toate având origini în specii animale, înainte de a suferi mutații și de a se transmite la oameni.
Acest proces, cunoscut sub numele de „transmitere zoonotică” („spillover”), stă și la baza altor boli care îngrijorează Organizația Mondială a Sănătății (OMS), precum Nipah, Ebola și gripa aviară (H5N1).
Totuși, transmiterea poate funcționa și în sens invers. „Transmiterea antroponotică” descrie situația în care oamenii infectează animalele. Este rară, dar posibilă. Atât poliomielita, cât și virusul hepatitei B au fost deja identificate în unele specii animale, inclusiv la primate mari din Africa.
Din acest motiv, descoperirea maimuțelor pozitive la HBV în Amazon este considerată îngrijorătoare. În noul studiu, cercetătorii de la University of Salford (Marea Britanie), Federal University of Amazonas (Brazilia) și alte instituții au identificat virusul la primate sălbatice din zone puternic influențate de activitatea umană.
La oameni, hepatita B este o infecție gravă care afectează ficatul și se transmite în principal prin sânge sau alte fluide corporale. Poate provoca simptome precum îngălbenirea pielii și a ochilor, oboseală, febră, greață, vărsături și dureri abdominale. Dacă infecția persistă mai mult de șase luni, este considerată cronică, explică IFL Science.
Cercetătorii au analizat probe de sânge și țesut hepatic de la 88 de primate din 28 de specii, colectate din două regiuni din Brazilia: Rondônia și Mato Grosso, unde activitatea umană este intensă, și din zona superioară a râului Japurá din statul Amazonas, mult mai izolată.
Rezultatele au arătat prezența HBV la 17 dintre cele 49 de primate din zonele influențate de oameni, în timp ce niciunul dintre cele 39 de animale din regiunea izolată nu a fost infectat. Acest lucru sugerează că densitatea populației umane are un rol important în transmiterea virusului către primate sălbatice.
Tot mai multe dovezi indică o transmitere de la om la primate, favorizată de defrișări și extinderea așezărilor umane în habitatele naturale ale acestor animale. Deocamdată nu este clar dacă virusul provoacă efecte clinice la maimuțe sau dacă acestea sunt doar purtătoare asimptomatice. De asemenea, nu se știe dacă virusul se poate răspândi de la o primată la alta.
Cercetătorul principal, profesorul Jean Boubli, a declarat că încă nu este limpede dacă infecția produce boală la aceste animale, dar este probabil, având în vedere severitatea bolii la oameni și la alte primate.
Pe măsură ce defrișările continuă în Amazon și în alte regiuni, oamenii pătrund tot mai adânc în habitatele sălbatice, crescând riscul de transmitere a bolilor între specii.
„Este un semnal de alarmă important, dar mai avem multe de învățat. Datele noastre arată clar că primatele aflate mai aproape de oameni sunt mult mai predispuse să contracteze HBV”, a spus Boubli.
Virusul hepatitei B se transmite prin sânge, salivă sau alte tipuri de contact intim, însă mecanismul exact prin care a ajuns la maimuțe încă nu este cunoscut. Cercetătorii încearcă să afle această cale de transmitere.
În Amazon, comunitățile locale și populațiile indigene vânează anual milioane de primate pentru hrană, inclusiv specii precum maimuțele urlătoare, maimuțele-păianjen și Sapajus. În alte contexte, unele specii sunt ținute ca animale de companie. Atât vânătoarea, cât și comerțul cu animale exotice cresc frecvența contactului dintre oameni și primate, amplificând riscul de transmitere a virusurilor în ambele sensuri.
Deocamdată, nu există studii clinice clare privind efectele HBV asupra acestor primate din Lumea Nouă.
Studiul a fost publicat în revista EcoHealth.
Păsările dispar în ritm accelerat în trei zone critice
Este adevărat că molizii pot prezice eclipsele solare? Nici cercetătorii nu sunt siguri!
Poluarea aerului afectează simțurile furnicilor, iar efectele sunt îngrijorătoare