Astronomii au detectat una dintre cele mai puternice emisii de gaze ultra-rapide observate vreodată la o gaură neagră supermasivă îndepărtată.
Utilizând telescoapele spațiale XMM-Newton și NuSTAR, o echipă internațională a studiat un quasar hiper-luminos din perioada cunoscută drept amiază cosmică și a descoperit două componente distincte de vânt cosmic care sunt efectiv aruncate din vecinătatea găurii negre.
Detaliile cercetării au fost trimise spre publicare revistei Astronomy & Astrophysics.
În jargonul astrofizic, termenul UFO nu se referă la extratereștri, ci este acronimul pentru Ultra-Fast Outflow (flux ultra-rapid de gaz). Atunci când găurile negre consumă cantități uriașe de materie, ele generează vânturi magnetice și termice violente din discul lor de acreție.
Atunci când viteza acestor vânturi depășește 10% din viteza luminii, ele sunt clasificate ca UFO-uri. Aceste fluxuri joacă un rol crucial în evoluția galactică.
Ele reglează creșterea găurii negre prin îndepărtarea surplusului de hrană. Injectează energie în gazul galactic, încălzindu-l și oprind formarea de noi stele. Acest proces poate duce, în cele din urmă, la moartea termică a galaxiei.
UFO-urile își lasă amprentele în spectrele de raze X sub forma unor linii de absorbție. Deoarece gazul se îndepărtează de gaură neagră spre noi cu viteze relativiste, aceste linii apar deplasate spre energii mai mari.
Pentru a studia aceste vânturi fără a depinde de lentilele gravitaționale (care pot introduce distorsiuni), echipa condusă de Giorgio Lanzuisi de la INAF Bologna a creat programul WISSHFUL, vizând 15 quasari hiper-luminoși.
Primul obiect analizat în detaliu, WISSH13, este un quasar. Îl vedem așa cum arăta la doar 2 miliarde de ani după Big Bang. Gaura neagră centrală are o masă de 2 miliarde de ori mai mare decât a Soarelui și strălucește de trei ori mai puternic decât s-ar aștepta cercetătorii pentru dimensiunile sale.
Combinând datele din 2024 cu observații de arhivă din 2017, astronomii au identificat două componente ale aceluiași UFO. Teaca (sau componenta lentă) se deplasează cu aproximativ 10% din viteza luminii și a fost observată atât în 2017, cât și în 2024, indicând o structură stabilă, de lungă durată.
Măduva (sau componenta rapidă) atinge 30% din viteza luminii și a apărut doar în datele recente, sugerând episoade de ejecție scurte și violente din zonele interne ale discului, scrie Phys.org.
Împreună, cele două componente ejectează anual aproximativ 21 și, respectiv, 24 de mase solare de material. Acest lucru propulsează WISSH13 în topul celor mai masive și distructive sisteme UFO cunoscute în universul timpuriu și reprezintă cea mai îndepărtată detecție de acest tip realizată pe un quasar simplu.
Oamenii de știință speră că viitoarele telescoape de raze X, cum ar fi observatorul NewAthena, vor permite maparea sistematică a acestor fenomene extreme pentru a înțelege cum au modelat găurile negre galaxiile pe care le vedem astăzi.
O gaură neagră s-a trezit după 100 de milioane de ani și a erupt ca un vulcan cosmic
Un obiect cosmic bizar a fost descoperit lângă gaura neagră supermasivă a Căii Lactee
Premieră științifică: Astronomii au surprins o gaură neagră bizară într-un moment critic
O gaură neagră antică sfidează legile fizicii! Este aproape imposibil ritmul în care crește