Cercetătorii au aflat ce anume determină mărimea creierului la animale și nu este ce au crezut până acum

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ce anume determină mărimea creierului la animale? Biologii au considerat mult timp că animalele care trăiesc în grupuri sociale complexe tind să dezvolte creieri mai mari în raport cu dimensiunea corpului. Această idee, cunoscută drept „ipoteza creierului social”, explică bine evoluția unor mamifere precum primatele, delfinii, balenele, lupii sau leii, la care mărimea creierului este asociată cu interacțiunile sociale complexe.

Totuși, cefalopodele (caracatițele, calamarii și sepiile) par să contrazică această teorie. Deși au creieri remarcabil de dezvoltați și demonstrează un nivel ridicat de inteligență, majoritatea acestor animale duc o viață solitară, sunt adesea agresive față de indivizii din aceeași specie și nu manifestă comportamente parentale, deoarece mor la scurt timp după depunerea ouălor.

Ce anume determină mărimea creierului la animale? Un nou studiu propune o explicație alternativă, bazată pe „ipoteza creierului cultural”. Potrivit acesteia, creierii mari au evoluat pentru a permite acumularea și gestionarea informațiilor dobândite atât prin învățare individuală, cât și socială, nu exclusiv ca răspuns la viața în grup.

Ce anume determină mărimea creierului la animale? O nouă ipoteză spune că mediul

Cercetătorii au analizat dimensiunea creierului la 79 de specii de cefalopode și au comparat aceste date cu informații despre habitat, comportament și nivelul de socializare. Rezultatele arată că factorul decisiv pare să fie mediul de viață, nu organizarea socială.

Speciile care trăiesc în ape puțin adânci și pe fundul mării au, în general, creieri mai mari. Aceste habitate oferă resurse abundente și un mediu complex, care favorizează învățarea, rezolvarea problemelor și adaptarea la situații variate.

Evoluția inteligenței poate urma mai multe căi

Caracatițele reprezintă un exemplu elocvent. Datorită corpului lor flexibil, ele pot pătrunde în spații foarte înguste, folosesc unelte, vânează prăzi diverse și găsesc soluții ingenioase pentru provocările din mediul înconjurător, deși trăiesc aproape întotdeauna singure.

În schimb, calamarii și sepiile, care manifestă uneori comportamente sociale, nu au creieri mai mari decât speciile solitare, ceea ce sugerează că ipoteza creierului social nu se aplică în cazul cefalopodelor.

Autorii studiului consideră că evoluția inteligenței poate urma mai multe căi. Viața socială este doar una dintre ele, în timp ce un mediu bogat și complex poate favoriza, la rândul său, dezvoltarea unor creieri mari și a unor capacități cognitive avansate. Descoperirea oferă o nouă perspectivă asupra modului în care inteligența a evoluat în regnul animal și arată că aceeași performanță biologică poate apărea prin mecanisme evolutive diferite.

Studiul a fost publicat în iScience.

Vă recomandăm să citiți și:

Producția globală de orez aproape s-a dublat în ultimii 50 de ani, în ciuda schimbărilor climatice

Fizicienii au descoperit modul în care mucegaiul „ia decizii” deși nu are creier

Oamenii de știință au descoperit o specie bizară de păianjen care se deghizează în ciupercă

Plantele „vorbesc” între ele? Ce au descoperit cercetătorii despre „comunicarea” dintre plante