Ceva ciudat se întâmplă cu cel mai mare satelit natural al lui Pluto

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ceva ciudat se întâmplă cu Charon. Charon, cea mai mare lună a lui Pluto, și planeta pitică formează un sistem neobișnuit. Deoarece dimensiunile lor sunt relativ apropiate, Charon nu orbitează în jurul lui Pluto în sensul clasic, ci ambele corpuri se rotesc în jurul unui punct comun aflat chiar deasupra suprafeței lui Pluto. Această interacțiune gravitațională a încetinit treptat rotația lui Charon.

Ceva ciudat se întâmplă cu Charon. Oamenii de știință bănuiau că urmele acestui proces sunt păstrate în relieful satelitului. Datele analizate provin din survolul realizat de sonda New Horizons a NASA în urmă cu 11 ani. Deoarece suprafața lui Charon s-a modificat foarte puțin în ultimii patru miliarde de ani, ea păstrează indicii despre perioada în care s-a format satelitul natural.

Cercetătorii s-au concentrat asupra regiunii Oz Terra, unde lanțuri muntoase ce se întind pe peste 200 de kilometri prezintă versanți asimetrici, un indiciu că au fost comprimați. Folosind un model, echipa a estimat că, la începuturile lui Charon, satelitul era acoperit de un strat de gheață cu o grosime de cel puțin 30-36 de kilometri. În acea perioadă, scoarța din zona ecuatorială s-a contractat cu aproximativ 1% pe măsură ce rotația satelitului a încetinit, iar această comprimare ar fi dus la formarea crestelor observate în Oz Terra.

Ceva ciudat se întâmplă cu Charon: luna încetinește!

„S-a presupus că trecutul geologic al lui Charon a fost dominat de o expansiune globală. În acest studiu, pe lângă structurile rezultate din întindere, am identificat și forme de relief care indică comprimarea. Acestea sunt concentrate în regiunea ecuatorială și se extind, în general, pe direcția nord-sud”, a declarat autorul principal, Hanzhang Chen, de la University of California, Los Angeles (SUA), pentru IFLScience.

Modelul arată că, imediat după formare, Charon își încheia o rotație în jurul propriei axe în aproximativ 14,3 ore, de peste zece ori mai rapid decât în prezent, când o rotație durează circa 153,3 ore. Potrivit cercetătorilor, urmele acelei rotații rapide sunt încă vizibile pe suprafața aproape neschimbată a satelitului.

Metoda folosită aici ar putea aduce informații și despre alte corpuri din Sistemul Solar

„Știm că Charon este sincronizat gravitațional cu Pluto, iar procesul de încetinire a rotației ne permite să estimăm cum se rotea la scurt timp după formare. Studiul oferă o nouă metodă de a deduce starea inițială a sateliților înghețați pe baza urmelor geologice”, a explicat Chen.

Autorii cred că aceeași metodă ar putea fi folosită și pentru alte corpuri din Sistemul Solar, ale căror suprafețe păstrează informații despre primele etape ale evoluției lor.

Studiul a fost publicat în revista Nature Communications.

Vă recomandăm să citiți și:

De obicei, lumina accelerează lucrurile. Oamenii de știință tocmai au surprins-o făcând opusul

Pentru prima dată, astronomii au detectat zahăr în spațiul interstelar

Oamenii de știință testează un nou propulsor spațial care nu folosește combustibil, ci doar câmpul magnetic al Pământului

NASA caută oameni care să „călătorească” pe Marte. Ce presupune misiunea?