Cercetătorii au explicat cum au apărut canioanele de pe satelitul Charon al lui Pluto

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În 2015, atunci când sonda New Horizons de la NASA a întâlnit sistemul Pluto-Charon, echipa oamenilor de știință condusă de Institutul de Cercetare Southwest (SwRI) din SUA a descoperit obiecte interesante, active din punct de vedere geologic, în schimbul unor sfere de gheață inerte, imaginate anterior.

Un om de știință de la SwRI a revizuit datele astfel încât să exploreze sursa fluxurilor criovulcanice, adică sursa vulcanilor de gheață și a unei centuri evidente de fragmentări pe satelitul mare al lui Pluto, Charon. Aceste noi modele sugerează că atunci când oceanul interior al satelitului a înghețat, s-ar putea să fi format depresiuni adânci și alungite, de-a lungul circumferinței sale.

Lucrarea a fost publicată în jurnalul Icarus.

„O combinație de interpretări geologice și modele de evoluție termal-orbitale implică ideea că satelitul lui Pluto, Charon, are un ocean lichid sub suprafață, care a înghețat ulterior. Atunci când un ocean intern îngheață, acesta se extinde, creând tensiuni mari în învelișul său de gheață și presurizând apa de dedesubt. Am bănuit că aceasta a fost sursa canioanelor mari și a fluxurilor criovulcanice ale lui Charon”, a explicat dr. Alyssa Rhoden de la SwRI, specialist în geofizica sateliților de gheață, conform Phys.org.

Încălzirea mareelor a avut loc doar în primele milioane de ani

Atunci când crăpăturile pătrund în întregul strat de gheață și ating oceanul de sub suprafață, lichidul, presurizat de creșterea volumului gheții proaspăt solidificate, poate fi împins pentru a erupe.

Modelele au căutat să identifice condițiile care ar putea crea fragmentări la nivelul învelișului de gheață al lui Charon, legând suprafața și apa de sub suprafață.

Momentul înghețării oceanelor este, de asemenea, important. Orbitele sincrone și circulare ale lui Pluto și Charon s-au stabilizat relativ devreme, astfel încât încălzirea mareelor a avut loc doar în primele milioane de ani.

„Fie stratul de gheață al lui Charon avea o grosime mai mică de zece kilometri, atunci când au avut loc fluxurile, fie suprafața nu a fost în comunicare directă cu oceanul, ca parte a procesului eruptiv. Dacă stratul de gheață al lui Charon ar fi fost destul de subțire încât să fie complet crăpat, ar fi implicat mult mai mult îngheț al oceanelor decât este indicat de canioanele identificate pe emisfera de întâlnire a lui Charon”, a spus dr. Alyssa Rhoden.

Înghețarea oceanului anticipează o secvență de activitate geologică

Fragmentările din stratul de gheață pot fi punctele de inițiere ale acestor canioane, de-a lungul centurii tectonice globale dorsale care traversează fața lui Charon, separând regiunile geologice nordice și sudice ale satelitului.

„Înghețarea oceanului anticipează o secvență de activitate geologică, în care criovulcanismul provenit din ocean încetează înainte de tectonismul creat. O analiză mai detaliată a înregistrărilor geologice ale lui Charon ar putea ajuta la determinarea posibilității ca un astfel de scenariu să fie viabil”, a spus Rhoden.

Vă mai revcomandăm și: 

Cercetătorii de la NASA au realizat primele hărţi globale ale lui Pluto şi Charon

Este Pluto o planetă? Unii cercetători consideră că este „mai dinamic decât Marte”

Luna lui Pluto are un pol nordic roșiatic și misterios, iar cercetătorii ar fi aflat, în sfârșit, de ce

Detalii despre „Planeta Nouă”, care i-ar putea lua locul lui Pluto în Sistemul Solar