Ce este autismul? Ghidul care explică, pe înțelesul tuturor, una dintre cele mai discutate tulburări de neurodezvoltare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În ultimii ani, autismul a devenit unul dintre cele mai discutate subiecte atunci când vine vorba despre dezvoltarea copiilor.

Tot mai mulți părinți aud termenul „spectru autist”, însă nu la fel de mulți știu ce înseamnă cu adevărat. În același timp, internetul este plin de informații contradictorii, iar miturile continuă să circule, de la ideea că autismul ar fi provocat de vaccinuri până la convingerea că persoanele autiste nu pot avea o viață independentă.

Autismul nu este o boală care trebuie vindecată, ci o tulburare de neurodezvoltare, ceea ce înseamnă că modul în care creierul procesează informațiile și interacționează cu lumea se dezvoltă diferit încă din primii ani de viață.

Ce este tulburarea de spectru autist?

Tulburarea de spectru autist (TSA) este o condiție de neurodezvoltare caracterizată prin diferențe în comunicare, interacțiune socială și comportament. Ea apare în copilăria timpurie, chiar dacă semnele nu sunt întotdeauna observate imediat.

Termenul „spectru” este esențial. Nu există un singur tip de autism și nici două persoane autiste identice. Unele au nevoie de sprijin permanent în activitățile zilnice, în timp ce altele urmează studii universitare, lucrează și trăiesc independent.

De aceea, specialiștii preferă astăzi să vorbească despre spectrul autismului, nu despre o singură formă a tulburării.

În clasificările medicale actuale, sindromul Asperger nu mai reprezintă un diagnostic separat. Din 2013, odată cu publicarea DSM-5, acesta a fost inclus în tulburarea de spectru autist, deoarece cercetările au arătat că manifestările se încadrează într-un spectru continuu, iar diferențele țin mai ales de intensitatea simptomelor și de nivelul de sprijin de care are nevoie fiecare persoană. Totuși, multe persoane diagnosticate în trecut continuă să folosească termenul „Asperger” pentru a se descrie.

Cum funcționează diferit creierul?

Cercetările din ultimele decenii arată că autismul este asociat cu diferențe în dezvoltarea și conectivitatea anumitor regiuni ale creierului. Aceste diferențe influențează felul în care persoana procesează informațiile sociale, limbajul, sunetele, imaginile și stimulii din jur.

Un copil autist poate percepe un zgomot obișnuit ca fiind copleșitor sau poate observa detalii pe care alte persoane nici nu le remarcă. De exemplu, poate sesiza imediat o schimbare minoră într-o încăpere sau poate fi deranjat de bâzâitul unui aparat electric pe care ceilalți nici nu îl observă.

Acest lucru nu înseamnă că un creier este „mai bun” sau „mai rău”, ci că funcționează diferit.

Care sunt cele mai frecvente semne?

Semnele diferă foarte mult de la o persoană la alta, însă specialiștii urmăresc în special două categorii.

Prima se referă la comunicare și interacțiune socială. Unele persoane evită contactul vizual, răspund mai greu atunci când sunt strigate pe nume, întâmpină dificultăți în înțelegerea expresiilor faciale sau a ironiei ori preferă să petreacă mai mult timp singure.

A doua categorie privește comportamentele repetitive și interesele restrânse. Pot apărea mișcări repetitive ale mâinilor, nevoia unei rutine foarte stricte, preocuparea intensă pentru un anumit subiect sau sensibilitatea crescută la lumină, sunete, mirosuri ori texturi.

Nu toate aceste semne trebuie să fie prezente și nici nu apar cu aceeași intensitate. La unele persoane, semnele sunt evidente încă din primii ani de viață, în timp ce la altele devin vizibile abia odată cu creșterea cerințelor sociale și școlare.

De ce apare autismul?

În prezent, nu există o singură cauză identificată. Cercetările arată că autismul are o componentă genetică importantă și este influențat de numeroși factori biologici care acționează înainte și în timpul dezvoltării creierului.

Oamenii de știință au identificat sute de gene asociate cu un risc crescut de autism, însă niciuna nu explică singură apariția tulburării.

Vaccinurile provoacă autism?

Nu. Aceasta este una dintre cele mai răspândite și mai persistente dezinformări din domeniul medical.

Mitul a pornit de la un articol publicat în 1998 de medicul britanic Andrew Wakefield, care susținea existența unei legături între vaccinul ROR și autism.

Ulterior, investigațiile au demonstrat că studiul conținea date falsificate, articolul a fost retras de revista științifică, iar Wakefield și-a pierdut dreptul de a practica medicina în Regatul Unit.

De atunci, zeci de studii care au inclus milioane de copii din mai multe țări au ajuns la aceeași concluzie: nu există dovezi că vaccinurile provoacă autism.

Se poate trata?

Autismul nu este o boală care poate fi vindecată printr-un tratament medicamentos.

În schimb, intervenția timpurie poate îmbunătăți semnificativ dezvoltarea copilului și calitatea vieții.

În funcție de nevoile fiecărei persoane, pot fi recomandate intervenții terapeutice adaptate nevoilor copilului, logopedie, terapie ocupațională, sprijin educațional și, în unele cazuri, tratamentul unor simptome asociate, precum anxietatea sau tulburările de somn.

Poate avea o persoană autistă o viață independentă?

Da, însă răspunsul diferă de la un caz la altul. Multe persoane aflate în spectrul autismului urmează facultăți, își construiesc cariere și întemeiază familii. Altele au nevoie de sprijin permanent pentru activitățile zilnice.

De aceea, specialiștii insistă că nu există un singur „profil” al persoanei autiste.

Ce s-a schimbat în ultimii ani?

În trecut, multe persoane, în special femeile și cele cu simptome mai puțin evidente, nu primeau niciodată un diagnostic. În plus, criteriile de diagnostic au fost actualizate, iar specialiștii recunosc astăzi mai ușor manifestările autismului la fete și la persoanele fără dizabilitate intelectuală.

Acesta este unul dintre motivele pentru care numărul diagnosticelor a crescut în ultimele decenii. Creșterea nu înseamnă neapărat că autismul este mai frecvent, ci și că este identificat mai corect decât în trecut.

În ultimele decenii, modul în care medicina înțelege autismul s-a schimbat profund. Accentul s-a mutat de la încercarea de a „corecta” diferențele către identificarea timpurie, sprijinul adecvat și crearea unui mediu care să permită fiecărei persoane să își atingă potențialul.

Mit sau adevăr?

❌ Vaccinurile provoacă autism.

Fals. Numeroase studii desfășurate în ultimele două decenii nu au găsit nicio legătură între vaccinuri și apariția autismului.

❌ Persoanele autiste nu au emoții.

Fals. Ele simt emoții la fel ca oricine, însă le pot exprima sau interpreta diferit.

❌ Toate persoanele autiste au abilități extraordinare.

Fals. Deși unele au talente remarcabile într-un anumit domeniu, majoritatea nu prezintă ceea ce este cunoscut drept „sindromul savantului”.

❌ Autismul poate fi vindecat.

Fals. Autismul nu este o boală, ci o condiție de neurodezvoltare. Sprijinul și terapiile pot îmbunătăți dezvoltarea și autonomia, dar nu „vindecă” autismul.

Ce poți face dacă bănuiești că un copil ar putea fi în spectrul autismului?

• Observă comportamentele care te îngrijorează și notează când apar.
• Discută cu medicul pediatru sau medicul de familie.
• Solicită o evaluare realizată de un psiholog clinician și/sau un medic psihiatru de copii și adolescenți.
• Nu amâna evaluarea în speranța că „va trece de la sine”. Intervenția timpurie poate face o diferență importantă.
• Evită terapiile sau suplimentele care promit „vindecarea” autismului fără dovezi științifice.

Surse:

https://www.psychiatry.org/patients-families/autism/what-is-autism-spectrum-disorder

https://www.cdc.gov/autism/signs-symptoms/index.html

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/autism-spectrum-disorder/symptoms-causes/syc-20352928

https://publichealth.jhu.edu/2025/vaccines-do-not-cause-autism

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au identificat două subtipuri distincte de autism

Primul copil din lume diagnosticat cu autism a trăit până la 89 de ani

Autismul este prețul plătit pentru inteligența umană, sugerează un nou studiu

Leo Kanner, medicul care a descris pentru prima dată autismul și cum a ajuns lumea să înțeleagă această tulburare