Sub un teren de fotbal din Viena se află unul dintre cele mai neobișnuite morminte romane descoperite în Europa Centrală. Arheologii au identificat aici cel puțin 129 de bărbați, îngropați fără o ordine clară și cu numeroase urme de răni produse în jurul momentului morții. Noile analize prezentate în august 2026 sugerează că aceștia au murit într-un episod de violență de amploare, posibil în timpul unei lupte sau al unei campanii militare. Cine erau și împotriva cui au luptat rămâne însă necunoscut.
Mormântul a fost descoperit în octombrie 2024, în cartierul vienez Simmering, în timpul lucrărilor de renovare a terenului de fotbal Ostbahn-XI din Hasenleitengasse. Săpăturile au continuat până în decembrie 2024, iar cercetările ulterioare au dus la primele concluzii publicate în 2025.
Noutatea din 2026 vine dintr-o analiză bioarheologică prezentată pe 6 august 2026, la reuniunea Asociației Europene de Paleopatologie, analiză care a permis examinarea mai atentă a traumatismelor și a originii unora dintre indivizi. Rezultatele prezentate în 2026 sunt încă în etapa de cercetare și nu au fost evaluate de alți specialiști prin procesul științific de verificare înainte de publicare.
În timpul lucrărilor de la Hasenleitengasse, muncitorii au găsit o mare cantitate de oase umane. Arheologii au delimitat ulterior o groapă de aproximativ 5 pe 4,5 metri, în care au fost documentate cel puțin 129 de schelete complete sau parțial complete.
Oasele erau depuse fără orientare sau ordine sistematică. Unele trupuri se aflau pe burtă, altele pe o parte, iar membrele erau adesea încrucișate. Nu existau straturi de sediment între diferitele niveluri de oase, ceea ce indică un singur eveniment de înhumare. Din cauza oaselor dislocate de utilajele care au intervenit înainte ca situl să fie excavat, cercetătorii estimează că numărul total al indivizilor ar putea depăși 150.
Forma și modul de depunere nu seamănă cu o înmormântare obișnuită. Corpurile par să fi fost acoperite rapid cu pământ, fără ritualul funerar ordonat pe care l-ar fi presupus o înhumare individuală.
Arheologii estimează că cei 129 de indivizi erau bărbați cu vârste cuprinse între aproximativ 18 și 35 de ani.
Dimensiunea grupului, profilul indivizilor și echipamentul militar descoperit în groapă i-au făcut pe cercetători să considere că este foarte probabil ca majoritatea să fi fost soldați. Studiul publicat în Archaeologia Austriaca în 2025 îi asociază cu armata romană, dar subliniază că originea lor și contextul istoric al morții nu erau încă elucidate.
Analizele prezentate în august 2026 au complicat însă această concluzie. ADN-ul a 25 de indivizi a confirmat că toți erau bărbați și a indicat origini genetice diverse. Printre aceștia se numără persoane cu ascendență asociată Peninsulei Italice, Europei continentale și regiunii est-mediteraneene și Levantului. Cercetătorii consideră, prin urmare, că ar putea fi vorba despre personal militar roman, dar nu exclud ca printre cei îngropați să se afle și oameni din alte grupuri.
Una dintre cele mai importante descoperiri ale analizelor este numărul mare și diversitatea traumelor.
Cel puțin două treimi dintre indivizi prezintă urme de leziuni produse în jurul momentului morții. Au fost identificate răni compatibile cu lovituri de sabie sau pumnal, traumatisme contondente, în special în zona craniului, și răni provocate de proiectile.
Un detaliu neobișnuit a atras în mod special atenția cercetătorilor: o mare parte dintre rănile provocate de proiectile se concentrează în zona pelvisului.
Într-unul dintre cazuri, vârful unei lănci a fost găsit încă înfipt în regiunea pelviană a scheletului. Cercetătorii consideră că aceste leziuni pot indica atacuri îndreptate către zone vulnerabile ale corpului.
Diversitatea traumatismelor a fost unul dintre argumentele pentru interpretarea sitului drept rezultatul unui conflict militar și nu al unei execuții în masă.
În mormânt au fost descoperite puține obiecte, însă unele dintre ele au o legătură clară cu armata romană.
Printre descoperiri se numără elemente de echipament militar, un pumnal și componente asociate armamentului roman. Aceste obiecte, împreună cu vârsta și sexul indivizilor și cu numărul mare de răni, susțin ipoteza că oamenii îngropați aici erau implicați într-un conflict armat.
Totuși, cercetătorii nu pot spune încă dacă toți cei 129 erau soldați romani sau dacă groapa conține oameni proveniți din tabere diferite.
Aceasta este întrebarea la care cercetătorii nu au încă un răspuns.
În perioada romană, zona actualului Viena era cunoscută drept Vindobona, un important punct militar situat la Dunăre. Tabăra romană a fost înființată în a doua jumătate a secolului I d.Hr., iar regiunea se afla la frontiera Imperiului Roman și era expusă conflictelor cu populațiile de la nord de Dunăre.
Există, de asemenea, informații istorice despre luptele desfășurate în apropiere de Vindobona în timpul războaielor marcomanice, în secolul al II-lea. Dar până acum nu există niciun document istoric și nicio dovadă arheologică care să indice o bătălie exact în locul unde a fost găsit mormântul de la Hasenleitengasse.
Prin urmare, ideea că cei 129 de oameni au murit într-o bătălie este o ipoteză puternică, dar nu știm ce confruntare a avut loc și cine au fost adversarii.
Noile rezultate genetice fac întrebarea și mai interesantă.
Unii dintre indivizi aveau origini care indică Peninsula Italică, iar alții provin genetic din alte părți ale Europei sau din estul Mediteranei. Într-un imperiu care aduna oameni din regiuni foarte diferite, o asemenea diversitate nu ar fi neapărat surprinzătoare într-o unitate militară.
Dar cercetătorii nu exclud nici varianta unei gropi comune în care au fost îngropați oameni proveniți din tabere diferite. Sheridan Strang, bioarheologul care a prezentat noua analiză, a spus că printre posibilități se află atât soldați romani, cât și oameni aparținând unor grupuri germanice.
Este prea devreme pentru o concluzie definitivă.
Descoperirea este neobișnuită și dintr-un alt motiv. În lumea romană, în această perioadă, incinerarea era încă o practică funerară importantă. Găsirea unui număr atât de mare de schelete îngropate împreună este, prin urmare, deosebit de valoroasă pentru arheologi.
Mormântul oferă și posibilitatea de a studia oamenii, nu doar armele și fortificațiile.
Dinții și oasele pot furniza informații despre alimentație, sănătate, boli și mobilitate. Analizele genetice pot arăta relații biologice și origini. Cercetătorii speră ca studiile viitoare să ofere mai multe informații despre viețile acestor oameni înainte de moarte.
Mormântul ridică însă mai multe întrebări decât răspunsuri. Arheologii au identificat cel puțin 129 de bărbați, majoritatea tineri, iar multe dintre schelete prezintă urme de răni produse în jurul momentului morții. Printre obiectele descoperite se află și elemente asociate armatei romane, iar analizele genetice arată că oamenii proveneau din regiuni diferite.
Deocamdată nu se știe cine au fost adversarii și în ce conflict au murit. Nici motivul pentru care trupurile au fost îngropate împreună nu este clar. Cercetările asupra oaselor, ADN-ului și celorlalte descoperiri ar putea lămuri dacă groapa comună are legătură cu o confruntare locală, cu o campanie militară mai amplă sau cu un episod care nu a fost consemnat în sursele romane.
Cel puțin 129 de bărbați au fost identificați în mormântul comun din Hasenleitengasse, iar numărul total ar putea depăși 150 din cauza oaselor dislocate în timpul lucrărilor.
Mormântul a fost descoperit în octombrie 2024, în timpul renovării unui teren de fotbal din Simmering.
Analizele antropologice indică bărbați cu vârste cuprinse în principal între 18–35 de ani.
Cel puțin două treimi dintre indivizi prezintă urme de traumatisme produse în jurul momentului morții.
ADN-ul analizat până acum la 25 de indivizi indică origini diverse în interiorul și în afara Peninsulei Italice.
Într-unul dintre schelete, un vârf de lance a fost găsit încă în regiunea pelviană.
Surse:
https://magazin.wienmuseum.at/roemischer-sensationsfund-in-der-hasenleitengasse
18 morminte din Egiptul Antic, cu zeci de limbi de aur, descoperite pe coasta Mării Mediterane
De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
Mormintele de vânători-culegători arată cum erau organizate familiile din Epoca de Piatră