Mormintele de vânători-culegători arată cum erau organizate familiile din Epoca de Piatră

Cum erau organizate familiile din Epoca Pietrei? O femeie a fost înmormântată alături de doi copii, însă aceștia nu erau ai ei. Într-un alt mormânt au fost depuși doi copii care nu erau frați, ci rude mai îndepărtate, probabil veri.

Un nou studiu publicat în Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences arată că cercetătorii de la Uppsala University (Suedia) au reușit să clarifice relațiile de rudenie din patru morminte aparținându-i unei culturi de vânători-culegători de acum 5.500 de ani, descoperite la Ajvide, pe insula Gotland. Analizele ADN indică faptul că oamenii de atunci își cunoșteau bine descendența și că legăturile dincolo de familia nucleară aveau o importanță majoră.

• Ziua în care României i s-a recunoscut independenţa, dar a pierdut încă o dată o parte…
• Ultima regină a Egiptului: Ce dezvăluie noile scanări radar despre mormântul pierdut al Cleopatrei?

Ajvide este unul dintre cele mai importante situri din Epoca de Piatră din Scandinavia, renumit pentru mormintele bine conservate și bogăția descoperirilor arheologice. În urmă cu aproximativ 5.500 de ani, comunitățile de acolo trăiau în principal din vânătoarea de foci și pescuit. Deși agricultura se răspândise deja în Europa, în nord, culturile de vânători-culegători au continuat să existe și au rămas distincte genetic de populațiile de fermieri.

Cimitirul conține 85 de morminte cunoscute, dintre care opt includ câte două sau mai multe persoane. Cercetătorii au analizat ADN-ul provenit din patru astfel de morminte comune pentru a stabili cum erau organizate familiile din Epoca Pietrei.

Ce au descoperit arheologii despre cum erau organizate familiile din Epoca Pietrei?

„În mod surprinzător, analiza a arătat că mulți dintre cei îngropați împreună erau rude de gradul al doilea sau al treilea, nu de gradul întâi, adică părinte și copil sau frați, așa cum se presupune adesea. Acest lucru sugerează că acești oameni își cunoșteau bine descendența și că relațiile dincolo de familia apropiată aveau un rol important”, explică arheogeneticiana Helena Malmström, coordonatoarea studiului.

Într-un mormânt, o femeie de aproximativ 20 de ani era întinsă pe spate, iar de o parte și de alta se aflau doi copii, unul de patru ani și celălalt de un an și jumătate. Analiza ADN a arătat că cei doi, un băiat și o fată, erau frați buni, însă femeia nu le era mamă. Cel mai probabil era sora tatălui lor sau soră cu doar un părinte comun, explică Phys.org.

Într-un alt mormânt, o persoană tânără a fost găsită alături de rămășițele unui bărbat adult, probabil mutate ulterior în acel loc. Testele genetice au arătat că persoana tânără era fată, iar bărbatul, tatăl ei.

Într-un al treilea mormânt, un băiat și o fată aveau o relație de gradul al treilea, cel mai probabil veri. În al patrulea, o fată și o tânără femeie erau, de asemenea, rude de gradul al treilea, posibil mătușă-strănepoată sau verișoare.

O ocazie rară de a studia relațiile de rudenie ale vânători-culegătorilor

„Deoarece este neobișnuit ca astfel de morminte de vânători-culegători să se păstreze, studiile privind rudenia în aceste culturi sunt rare și, de obicei, de amploare redusă”, spune geneticianul populațiilor Tiina Mattila.

„Analizele oferă o perspectivă asupra organizării sociale din Epoca de Piatră”, adaugă Paul Wallin, profesor de arheologie și specialist al sitului Ajvide.

Studiul reprezintă primul proiect-pilot dedicat relațiilor de familie în rândul vânătorilor-culegători neolitici din Scandinavia. Cercetătorii intenționează să continue investigațiile interdisciplinare asupra a peste 70 de indivizi din cimitir, pentru a înțelege mai bine structura socială, parcursul vieții și ritualurile funerare ale acestor comunități.

Sexul și gradul de rudenie au fost stabilite prin analizarea ADN-ului extras din dinți și oase. În cazul copiilor, sexul nu putea fi determinat doar pe baza scheletului, dar a fost identificat prin prezența a doi cromozomi X (fată) sau a unui cromozom X și unul Y (băiat).

Rudele de gradul întâi, precum părinții și copiii sau frații buni, împart aproximativ jumătate din ADN. Rudele de gradul al doilea împart un sfert, iar cele de gradul al treilea, cum sunt verii, aproximativ o optime.

Vă recomandăm să citiți și:

Arheologii au descoperit trompeta cu care celții îi înspăimântau pe romani în bătălie

Omul care a schimbat pentru totdeauna relația dintre putere și credință. Cine a fost Constantin cel Mare?

O unealtă preistorică din os de elefant este cea mai veche descoperită vreodată în Europa

Cum este posibil ca urmele de dinozaur să se fosilizeze și să reziste milioane de ani?