Cercetătorii au provocat accidental o scurgere de metan în Marea Chinei de Sud. Ce s-a întâmplat cu viața marină?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În 2018, cercetători chinezi au provocat accidental o scurgere de metan în Marea Chinei de Sud. Ei încercau să afle cât gaz natural ar putea exista în sedimentele marine și au forat o gaură cu diametrul de 22 de centimetri în fundul oceanului. Au încercat apoi să o astupe cu nămol dens, însă fără succes.

La un an după momentul când cercetătorii au provocat accidental o scurgere de metan în Marea Chinei de Sud, un nor de metan se ridica deja la peste un kilometru deasupra fundului mării. O astfel de scurgere ar fi trebuit, potrivit estimărilor inițiale, să se reducă natural în decenii sau chiar într-un secol.

În schimb, ceva neașteptat s-a întâmplat. Folosind ecosonde, camere subacvatice și senzori chimici, cercetătorii au observat cum organismele marine s-au concentrat în jurul zonei și au început să consume metanul cu o „viteză remarcabilă”.

„În doar unul sau doi ani se formase deja un ecosistem eficient care consuma metan”, spune ecologul microbian Emil Ruff, de la University of Bremen (Germania).

Când cercetătorii au provocat accidental o scurgere de metan în Marea Chinei de Sud, viața marină a venit să îl consume

Modelele anterioare sugerau că dezvoltarea unei comunități capabile să consume eficient metanul pe fundul oceanului poate dura între 60 și 100 de ani. În acest caz, procesul s-a desfășurat într-o fracțiune din acest timp.

Primele organisme care au colonizat zona au fost bacterii și arhee consumatoare de metan. Diversitatea generală a microbilor din sedimente a scăzut, însă speciile care folosesc metanul ca sursă de energie s-au dezvoltat rapid. Ulterior au apărut numeroase nevertebrate care sapă în sedimente, formând un adevărat „covor” de viermi deasupra găurii. Crustaceele au ajuns și ele în zonă.

„Viermii au beneficiat, la rândul lor, de pe urma microorganismelor nou instalate, care probabil au reprezentat o sursă de hrană. Astfel, animalele și microorganismele au contribuit împreună la descompunerea metanului”, explică Ruff.

Viermii tubulari au amestecat sedimentele în timp ce se deplasau prin ele, facilitând pătrunderea oxigenului, a nitraților și a sulfaților în straturile mai adânci. Înainte de foraj, în acea zonă nu fusese detectat niciun flux de gaz, iar viața de pe fundul mării era redusă.

În 2023, metanul încă se scurgea, însă înălțimea norului de gaz scăzuse de la aproximativ 1.200 la 800 de metri, pe măsură ce „filtrul biologic” se dezvolta.

Problema sedimentelor

Descoperirea evidențiază însă și o problemă mai amplă. Sedimentele de pe fundul oceanelor reprezintă cel mai mare rezervor de metan al Pământului, iar fisurile naturale îi permit gazului să ajungă în apă. Metanul este un gaz cu efect de seră important, iar puțurile abandonate de petrol și gaze pot reprezenta surse semnificative de emisii.

Într-un studiu efectuat pe 43 de puțuri abandonate din Marea Nordului, cercetătorii au identificat scurgeri la 28 dintre ele. Nu se știe însă cât din metanul eliberat în oceane ajunge efectiv în atmosferă. Unele modele sugerează că, în cazul scurgerilor aflate la adâncimi mai mari de 300 de metri, cea mai mare parte a gazului se dizolvă în apă.

Chiar și atunci, cantitățile mari de metan pot provoca probleme locale, precum reducerea oxigenului, acidificarea apei și modificarea profundă a ecosistemelor, scrie ScienceAlert.

Studiul arată că efectele unei intervenții umane asupra fundului oceanului pot apărea în doar câțiva ani. În cazul analizat, cercetătorii au detectat concentrații ridicate de metan în sedimente chiar și la 500 de metri de punctul de scurgere, însoțite de o reducere cu peste 30% a diversității microbiene.

Studiul a fost publicat în National Science Review.

Vă recomandăm să citiți și:

Asteroidul care a ucis dinozaurii a cauzat evoluția tonului?

Inteligența Artificială dezvăluie că schimbările climatice ar fi putut alimenta explozii de evoluție la păsări

O specie de viespe denumită după Ernest Hemingway ajută la combaterea dăunătorilor sfeclei

După mai bine de 60 de ani în care a fost considerat mort, un recif de corali este viu și prosperă în largul coastei Beninului