Unde mergeau oamenii la toaletă în Roma antică? Latrinele fără intimitate și controversa buretelui comun

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Roma antică este asociată cu temple, amfiteatre și palate. Viața celor mai mulți locuitori se desfășura însă în locuințe aglomerate, unde toaleta proprie era departe de a fi o dotare garantată.

Romanii foloseau latrine publice, vase de noapte și gropi pentru colectarea reziduurilor. Unele toalete erau conectate la canalizare, dar existența marilor conducte subterane nu însemna că fiecare casă beneficia de instalații sanitare.

Toaletele publice romane, numite foricae, puteau avea bănci lungi din piatră sau marmură, prevăzute cu mai multe deschideri. Oamenii stăteau unul lângă altul, fără pereți sau uși care să-i despartă.

Latrinele publice nu aveau cabine

Unele latrine puteau găzdui simultan zeci de persoane. Spațiul avea probabil o funcție socială, iar conversațiile puteau continua și aici. Îmbrăcămintea amplă purtată de romani oferea o anumită protecție, dar intimitatea era foarte diferită de cea a unei toalete moderne.

Latrinele se găseau adesea lângă băile publice. Apa deja folosită în complexul termal putea fi dirijată prin canalele aflate sub scaune, antrenând reziduurile spre canalizare sau spre o fosă.

Ce făceau oamenii care nu aveau o toaletă în apropiere?

În locuințe erau folosite vase de noapte, care trebuiau golite ulterior. Unele case aveau latrine construite deasupra unor gropi, iar altele dispuneau de conducte legate la sistemele de evacuare.

Toaletele private erau amplasate uneori lângă bucătărie, pentru ca resturile alimentare și apa menajeră să ajungă în aceeași groapă. Asocierea toaletei cu zona în care era pregătită mâncarea nu era considerată la fel de neplăcută ca în prezent.

Familiile bogate puteau angaja persoane care să golească recipientele și gropile. O parte din materia colectată era transportată în afara orașului și folosită drept îngrășământ.

Era fiecare toaletă legată la canalizare?

Nu. Cloaca Maxima, celebra canalizare a Romei, fusese construită inițial pentru drenarea zonelor mlăștinoase și a apei de ploaie. Ulterior a preluat și reziduuri, dar nu reprezenta o rețea sanitară modernă la care erau conectate toate locuințele.

Unii proprietari evitau legarea toaletei la canalizare. Conductele puteau aduce în casă mirosuri, rozătoare și alte animale. Gazele formate prin descompunerea reziduurilor reprezentau și ele un pericol, în lipsa sistemelor moderne de aerisire și izolare.

Canalizarea îndepărta murdăria din anumite zone ale orașului, dar o transporta în Tibru. Problema era mutată, nu eliminată.

Foloseau romanii un burete comun?

Unul dintre cele mai răspândite detalii despre latrinele romane este existența unui burete de mare prins de un băț, numit tersorium sau xylospongium. Acesta ar fi fost clătit într-un jgheab cu apă și reutilizat de mai multe persoane.

Existența obiectului este susținută de texte antice, dar întrebuințarea sa exactă rămâne disputată. Interpretarea tradițională spune că era folosit pentru igiena corporală după defecație. Alți cercetători consideră că ar fi putut servi la curățarea vasului toaletei, asemenea unei perii.

Sursele nu demonstrează sigur nici că fiecare latrină avea un asemenea obiect, nici că același burete era folosit de toți vizitatorii. Povestea „hârtiei igienice comune a romanilor” trebuie, prin urmare, prezentată ca o interpretare, nu ca o certitudine.

Materialele aflate la îndemână, precum apa, bucățile de pânză, frunzele sau fragmentele ceramice netezite, puteau fi folosite în funcție de regiune și de statutul persoanei.

Erau romanii mai sănătoși datorită canalizării?

Apeductele, băile și latrinele au îmbunătățit administrarea apei și a reziduurilor în orașe. Aceste realizări nu au eliminat însă bolile provocate de contaminarea cu materii fecale.

Analizele arheologice au identificat în lumea romană ouă de viermi intestinali și microorganisme asociate dizenteriei. Studiile nu indică o reducere clară a paraziților după răspândirea sistemelor romane de salubritate.

Folosirea fecalelor umane pentru fertilizarea terenurilor, spălarea insuficientă a mâinilor, apa contaminată și aglomerarea favorizau transmiterea bolilor. Infrastructura era impresionantă, dar romanii nu cunoșteau bacteriile și mecanismele prin care se răspândeau infecțiile.

Urina era colectată și vândută

În orașele romane existau recipiente publice în care era colectată urina. După ce era lăsată să se descompună, se forma amoniac, o substanță folosită în ateliere pentru spălarea și tratarea țesăturilor. Urina colectată era vândută acestor ateliere, iar împăratul Vespasian a taxat activitatea.

Potrivit istoricului Suetoniu, fiul său Titus i-a reproșat că obține venituri dintr-o sursă atât de neplăcută. Vespasian i-a apropiat de nas o monedă provenită din primele încasări și l-a întrebat dacă simte vreun miros. Titus a răspuns că nu. Episodul a rămas asociat expresiei latine pecunia non olet – „banii nu au miros” –, folosită pentru a sugera că valoarea banilor nu depinde de proveniența lor.

Știați că?

Vechile latrine au devenit surse importante pentru arheologi. Sedimentele păstrate în canale și gropi pot conține resturi alimentare, polen, semințe și ouă de paraziți, oferind informații despre dieta și sănătatea oamenilor.

În lumea romană, o latrină particulară era numită latrina, în timp ce termenul forica desemna toaleta publică.

Obiceiurile nu erau identice în întregul imperiu. Roma a existat timp de secole și a controlat teritorii întinse, astfel încât soluțiile sanitare difereau în funcție de oraș, perioadă și resurse.

Surse:

https://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Suetonius/12Caesars/Vespasian*.html

https://www.smithsonianmag.com/history/how-the-ancient-romans-went-to-the-bathroom-180979056/

https://www.cambridge.org/core/journals/parasitology/article/human-parasites-in-the-roman-world-health-consequences-of-conquering-an-empire/6464BDBB5D4B8EC0B08C503B6ECD1B7B

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7004096/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Nu toate drumurile duceau la Roma. Harta care schimbă imaginea uneia dintre cele mai mari rețele ale Antichității

Ce știm greșit despre Antichitate: mituri despre romani, greci și egipteni, demontate de istorici

„Influencerii” din Antichitate: iată cum a avut loc cea mai mare expansiune artistică din istorie!

Un papirus carbonizat din Herculaneum a fost citit fără să fie desfăcut. Tehnologia care deschide biblioteca pierdută a Antichității