Asasinarea lui Barbu Catargiu: ce povestea un contemporan despre evenimentele din 1862

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În iunie 1862, tânărul stat român era zguduit de un asasinat care avea să rămână unul dintre cele mai controversate episoade din istoria sa. Barbu Catargiu, prim-ministru al României, a fost împușcat mortal în împrejurări misterioase, care au stârnit numeroase întrebări și au alimentat controverse ce persistă până astăzi. Deși autoritățile au desfășurat o anchetă amplă pentru identificarea și prinderea făptașului, autorul crimei nu a fost descoperit niciodată. De-a lungul timpului, istoricii au căutat să deslușească tainele complotului, analizând mărturiile principalilor actori ai epocii. Una dintre aceste mărturii este extrem de importantă pentru a înțelege contextul în care s-a produs atentatul.

La 22 ianuarie 1862, conservatorul Barbu Catargiu prelua conducerea Consiliului de Miniștri al României, într-un context politic deosebit de tensionat.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, susținut de o parte importantă a societății românești, urmărea adoptarea unor reforme sociale și agrare, menite să schimbe structura societății și să permită împroprietărirea țăranilor. Aceste inițiative întâmpinau însă opoziția fermă a conservatorilor, reprezentanți ai marii proprietăți funciare, care priveau cu reticență orice măsură ce le-ar fi putut afecta interesele economice și poziția socială.

„Domnitorul (Alexandru Ioan Cuza, n.r.) i-a chemat pe conservatori și Barbu Catargiu a devenit președintele Consiliului de Miniștri. Din acel moment, anturajul suveranului s-a apucat să țeasă intrigi contra noului președinte de consiliu.

Mai multe măsuri pe care acest ministru voia și trebuia să le realizeze au fost anulate prin rezistența domnitorului și, în același timp, domnul Catargiu s-a văzut atacat în Cameră cu toată furia de deputații roșii (liberalii roșii, n.r.), înțeleși cu prietenii personali ai lui vodă.

În sfârșit, opoziția a depus în Cameră un proiect de lege rurală prin care se desființau vechile relații dintre țărani și proprietari, transformându-i pe țărani în proprietari ei înșiși, cu câte 5½ ha de pământ de familie”, scrie Iancu Bălăceanu, unul dintre oamenii politici care prin acțiunile sale s-a aflat în centrul mai multor evenimente importante din spațiul românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea

Reacția conservatorilor

Proiectul de reformă agrară depus Mihail Kogălniceanu a stârnit controverse puternice, fiind combătut de primul-ministru Barbu Catargiu, care a propus o alternativă proprie. Disputa a amplificat conflictul dintre liberali și conservatori, dar și tensiunile dintre conservatori și domnitorul Alexandru Ioan Cuza, tot mai înclinat spre exercitarea unei puteri autoritare.

„Proiectul de lege, opera domnului Kogălniceanu, a provocat, în mod natural, o adevărată furtună în sânul majorității. Președintele Consiliului, orator eminent, l-a combătut din răsputeri și a depus el însuși un alt proiect de lege rurală (…).

Pe acest teren s-a angajat lupta nu numai între roșii și conservatori, dar și între acest partid și vodă Cuza, care deja afișa veleități de domnitor absolut.

Catargiu trebuia să cadă victima aceste lupte.`Românul` (ziarul liberalilor roșii, n.r.) publica zilnic un articol în care domnul Catargiu era prezentat ca stâlp al despotismului și dușman ireductibil al poporului. Relațiile personale ale ministrului cu domnitorul ajunse-seră până acolo încât Catargiu voise, în mai multe rânduri, să se retragă de la putere”, precizează Iancu Bălăceanu.

Asasinarea lui Barbu Catargiu

Pe fondul acestor tensiuni politice și sociale, după o ședință furtunoasă în Parlament, Barbu Catargiu a fost împușcat mortal în timp ce se deplasa cu trăsura, însoțit de prefectul poliției, Nicolae Bibescu. Atentatorul, care a tras un glonț în ceafa prim-ministrului în apropierea clopotniței Mitropoliei, a reușit să dispară fără a fi văzut de nimeni.

„Ședințele Camerei deveneau tot mai agitate și lumea se întreba cum se vor termina toate acestea când, după o asemenea ședință furtunoasă, Catargiu, ieșind din Cameră, i-a

cerut prefectului de poliție (Nicolae Bibescu, n.r.) să-l însoțească până acasă.

Din cauza înghesuielii provocate de ieșirea deputaților, trăsura a pornit încet si abia trecuse pe sub clopotnița Mitropoliei când un individ, pe care nimeni nu l-a văzut, a lipit pistolul de ceafa lui Catargiu și a tras.

Omul de stat n-a scos nici un sunet și s-a prăbușit fără viață. Colonelul Bibescu, prefectul Poliției, care era alături de președintele Consiliului, s-a ridicat ca să-l vadă pe asasin, dar, oricât ar părea de necrezut, n-a zărit pe nimeni”, povestește Iancu Bălăceanu în memoriile sale.

Investigația declanșată în urma asasinatului a generat la fel de multe controverse precum crima în sine. În ciuda audierii și verificării a sute de suspecți, autoritățile nu au reușit să descopere nici identitatea ucigașului, nici eventualii instigatori sau existența unui complot în spatele atentatului.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Crima perfectă: uciderea ministrului Barbu Catargiu

Un diplomat român între sultanul otoman, țarul rus și împăratul austro-ungar

De ce l-au urât vreme de multe decenii boierii pe Cuza?

Cum a devenit Iașiul capitala României?