Dacă în copilărie ai avut un prieten imaginar care te însoțea și participa la jocurile tale, este posibil să-l fi lăsat în urmă pe măsură ce ai crescut. Oamenii de știință au descoperit însă o legătură între prietenii imaginari din copilărie și senzația pe care unii adulți o au că există cineva în apropiere chiar și atunci când sunt singuri.
Pentru a investiga legătura dintre prietenii imaginari din copilărie și sentimentele stranii de mai târziu, cercetătorii au analizat amintirile din copilărie ale adulților care își aminteau că au avut prieteni imaginari. Ei au urmărit inclusiv locul în care acești companioni păreau să se afle, pentru a înțelege cum poate un personaj imaginar să capete o poziție percepută în spațiul din jurul nostru și dacă reprezentarea propriului corp contribuie la această senzație.
Echipa a analizat răspunsurile a 185 de adulți recrutați prin intermediul Universității de Economie din Izmir (Turcia), care nu raportaseră diagnostice psihiatrice sau neurologice. Dintre aceștia, 45 își aminteau că avuseseră un prieten imaginar.
Participanții au completat un chestionar despre frecvența cu care simțiseră, în luna precedentă, prezența cuiva în absența unor indicii senzoriale clare. Cei care își aminteau prieteni imaginari au obținut un scor mediu de 25,51 puncte, în comparație cu 20,07 în celălalt grup, pe o scară de la 15 la 75. Scorurile mai mari indicau experiențe mai frecvente de acest fel.
Amintirile au dezvăluit și un tipar spațial. Prietenii imaginari erau cel mai adesea percepuți în fața corpului sau alături de acesta. Dintre cele 114 estimări ale distanței, 76 îi plasau pe companioni la mai puțin de 70 de centimetri. Astfel, aproximativ două treimi dintre estimări se încadrau în spațiul imediat înconjurător al corpului, numit de către cercetători spațiu peripersonal, pe care îl folosim pentru a întinde mâna, a ne mișca și a interacționa cu ceilalți.
Cercetătorii presupun că prietenii imaginari ar putea avea legătură cu modul în care creierul reprezintă corpul și mediul înconjurător, atribuindu-le personajelor imaginare o poziție în acest spațiu.
Experimentele anterioare cu roboți oferă un posibil indiciu. În cadrul acestora, participanții își mișcau mâinile în timp ce un robot îi atingea pe spate. Atunci când cercetătorii introduceau o scurtă întârziere între mișcare și atingere, unii participanți aveau impresia că o altă persoană se afla în spatele lor. O explicație propusă este că semnalele contradictorii determinau creierul să-i atribuie altcuiva senzațiile produse de propriile acțiuni.
Există însă o diferență interesantă: prietenii imaginari sunt amintiți de obicei în fața corpului sau alături de acesta, în timp ce cercetările anterioare au asociat senzația prezenței unei persoane mai ales cu spațiul din spate sau lateral. O posibilă explicație este că prietenii imaginari ocupă locul potrivit pentru conversații față în față și joacă, în timp ce senzația unei prezențe în spate ar putea proveni din semnale corporale ambigue. Aceste explicații rămân ipoteze, deoarece studiul nu le-a verificat direct, notează ScienceAlert.
Cercetarea are și limitări importante. Rezultatele se bazează pe amintirile adulților, iar participanții nu au fost urmăriți încă din copilărie. Prin urmare, nu se poate stabili dacă prietenii imaginari provoacă apariția ulterioară a senzației unei prezențe. În plus, majoritatea participanților erau femei, toți proveneau dintr-o singură universitate, iar faptul că știau tema studiului ar fi putut influența rezultatele.
Descoperirile nu reprezintă dovezi ale existenței fantomelor, dar oferă o modalitate de a investiga felul în care creierul ne face să simțim că împărțim spațiul cu altcineva. Urmărirea copiilor pe termen lung ar putea clarifica dacă mecanismele asociate prietenilor imaginari persistă la vârsta adultă și cum se modifică această experiență odată cu înaintarea în vârstă.
Studiul a fost publicat în revista Consciousness and Cognition.
Ce se întâmplă cu sistemul imunitar atunci când ne facem un implant dentar?
Oamenii de știință tocmai au descoperit ceva remarcabil în creierul uman
Lipsa luminii naturale ar putea crește riscul de demență, arată un nou studiu
Muzica poate influența gustul mâncării noastre, indică un nou studiu