În august 2024, în plină iarnă antarctică, imaginile satelitare au surprins un fenomen neobișnuit: o întindere uriașă de apă liberă în interiorul unei regiuni care, în mod normal, rămâne acoperită de gheață marină în această perioadă.
La extinderea maximă, suprafața fără gheață a atins 89.121 de kilometri pătrați, o întindere comparabilă cu suprafața Portugaliei.
Cum a fost posibil ca o asemenea regiune să rămână fără gheață tocmai în timpul iernii polare?
Un studiu publicat în septembrie 2026 în Geophysical Research Letters identifică o combinație neobișnuită de fenomene atmosferice și oceanice, inclusiv șase episoade intense de transport al aerului cald și umed către Antarctica.
Rezultatele au fost prezentate și de revista Nature, la 6 octombrie 2026.
Fenomenul studiat poartă denumirea de polinie, termen folosit în oceanografie pentru o suprafață de apă liberă sau cu foarte puțină gheață, înconjurată de gheață marină.
Poliniile nu sunt necunoscute în regiunile polare. Ele se pot forma atunci când vânturile îndepărtează gheața sau când apa relativ caldă din adâncime împiedică înghețarea suprafeței.
Totuși, dimensiunea și locul apariției pot transforma un asemenea fenomen într-un eveniment excepțional.
Polinia analizată de cercetători s-a format în zona Breid Bay, în Antarctica de Est, într-o regiune care rămăsese acoperită de gheață în timpul lunilor iulie și august de-a lungul întregii perioade de observații satelitare începute în 1979.
Cercetătorii au identificat șase episoade intense de „râuri atmosferice” care au afectat regiunea în iulie și august 2024.
Aceste fenomene sunt benzi extinse de aer umed care transportă cantități mari de vapori de apă și energie termică prin atmosferă.
În anumite condiții, pot aduce precipitații și temperaturi neobișnuit de ridicate în regiunile polare.
În cazul studiat, pătrunderile succesive de aer cald și umed au produs anomalii de temperatură care au ajuns la aproximativ 19 grade Celsius peste valorile obișnuite.
Aceasta nu înseamnă că temperaturile au crescut până la 19 grade Celsius, ci că au fost cu până la 19 grade mai mari decât media specifică perioadei și regiunii.
Norii și precipitațiile asociate acestor episoade au redus pierderea de căldură către atmosferă, îngreunând formarea gheții marine.
Înaintea apariției poliniei, concentrația regională a gheții a scăzut de la aproximativ 96% la începutul lunii iulie până sub 25% la 30 iulie.
Atmosfera nu a fost singurul factor.
Cercetătorii au identificat și un aport de apă relativ caldă provenită din straturi mai adânci ale oceanului.
Vânturile au favorizat deplasări ale maselor de apă care au permis căldurii din adâncime să ajungă mai aproape de suprafață.
Temperatura apei din stratul superior al oceanului a înregistrat anomalii de aproximativ 0,6 grade Celsius.
În regiunile polare, o asemenea diferență poate influența semnificativ formarea gheții.
Prin combinarea încălzirii atmosferice cu aportul de căldură oceanică, condițiile obișnuite de îngheț au fost perturbate.
Pentru o scurtă perioadă, revenirea vânturilor reci a permis formarea gheții în jurul unei zone rămase fără gheață, conturând polinia observată de sateliți.
Potrivit studiului, polinia a fost observată între 4 și 10 august 2024.
La 4 august, suprafețele de apă liberă însumau aproximativ 9.500 de kilometri pătrați.
Pe 7 august, întinderea ajunsese la peste 76.000 de kilometri pătrați, iar pe 8 august a atins maximumul de 89.121 de kilometri pătrați.
Apoi, suprafața deschisă s-a redus rapid. Până la mijlocul lunii august, gheața marină acoperise din nou regiunea.
Fenomenul nu reprezenta o gaură în calota glaciară continentală, ci o întindere temporară de apă liberă în gheața marină care acoperă oceanul.
Această distincție este esențială pentru interpretarea descoperirii.
Întinderea gheții marine antarctice a înregistrat valori neobișnuit de scăzute în mai mulți ani recenți, iar cercetătorii investighează interacțiunea dintre variabilitatea naturală și încălzirea globală.
Studiul despre Breid Bay arată că fenomenele atmosferice extreme și transportul căldurii oceanice pot produce schimbări rapide chiar și în regiuni unde gheața de iarnă era considerată relativ stabilă.
Autorii atrag atenția că intensificarea viitoare a râurilor atmosferice și încălzirea apelor oceanice ar putea favoriza condițiile necesare apariției unor evenimente asemănătoare.
Totuși, cercetarea nu stabilește că polinia din 2024 a fost provocată exclusiv de schimbările climatice și nici nu demonstrează că astfel de fenomene vor deveni inevitabil frecvente.
Pentru oamenii de știință, valoarea principală a descoperirii este identificarea modului în care atmosfera și oceanul pot acționa împreună pentru a modifica rapid întinderea gheții marine antarctice.
Surse:
https://www.nature.com/articles/d41586-026-03160-6
https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1029/2026GL122580
Ceva ciudat se întâmplă cu gheața din Antarctica
Microorganisme antice au fost descoperite în unul dintre cele mai ostile locuri din Antarctica
Ce au descoperit oamenii de știință sub „Ghețarul Apocalipsei” din Antarctica?
Cercetătorii au elucidat misterul Cascadelor de Sânge din Antarctica