Cum „luptă” cochiliile zdrobite împotriva acidificării oceanelor?

Cum „luptă” cochiliile zdrobite împotriva acidificării oceanelor? Un studiu realizat de către cercetătorii de la Universitatea din California, Davis (SUA), explică de ce adăugarea cochiliilor zdrobite în nisipul plajelor ajută la protejarea animalelor care își formează cochilii, precum scoicile, stridiile și midiile, împotriva efectelor nocive ale acidificării oceanelor.

Cum „luptă” cochiliile zdrobite împotriva acidificării oceanelor? Într-un nou studiu, cercetătorii au amestecat fragmente de cochilii în nisipul în care se îngropau și creșteau exemplare tinere de scoici Leukoma staminea. Timp de 90 de zile, aceștia au monitorizat dezvoltarea scoicilor și compoziția chimică a apei.

Prezența fragmentelor de cochilii a modificat chimia apei din spațiile microscopice dintre particulele de nisip, reducând aciditatea și creând condiții mai favorabile formării cochiliilor.

„Am constatat că, în medie, scoicile au dezvoltat cochilii mai mari atunci când în mediul experimental erau prezente fragmente de cochilii. Interesant este că, la nivel genetic, semnalul asociat acidificării a fost redus considerabil în prezența fragmentelor de cochilii”, a declarat Hannah Kempf, autoarea principală a studiului, specialistă în știința mediului la Consiliul pentru Controlul Resurselor de Apă din California. Cercetătoarea a absolvit Universitatea din California, Davis, în 2024, cu un doctorat în științele Pământului și ale sistemului planetar.

Cum „luptă” cochiliile zdrobite împotriva acidificării oceanelor? Iată experimentul care a dezvăluit răspunsul!

Rezultatele sugerează că această metodă poate atenua, la scară locală, efectele acidificării și poate favoriza creșterea scoicilor. Comunitățile indigene folosesc de mult timp fragmente de cochilii pentru a menține sănătatea ecosistemelor de coastă, iar cercetarea explică mecanismele biologice care stau la baza eficienței acestei practici.

Acidificarea oceanelor apare atunci când apa de mare absoarbe dioxid de carbon în exces din atmosferă. Pe măsură ce aciditatea crește, animalele consumă mai multă energie pentru a-și construi cochiliile, iar apa acidă le poate chiar dizolva. Larvele și exemplarele tinere sunt considerate deosebit de vulnerabile, explică EurekAlert.

În experiment, cercetătorii au crescut scoici tinere în patru condiții: apă de mare cu sedimente; apă de mare acidificată, cu sedimente; apă de mare cu sedimente și cochilii zdrobite; și apă de mare acidificată, cu sedimente și cochilii zdrobite. Oamenii de știință au măsurat de trei ori pe săptămână aciditatea, salinitatea, temperatura și concentrația oxigenului dizolvat. După 90 de zile, au analizat și țesutul mantalei scoicilor pentru a identifica modificările genetice.

Exemplarele crescute în sedimente cu fragmente de cochilii au fost, în medie, mai mari. În plus, profilurile de exprimare genetică ale scoicilor crescute în apă acidificată, dar cu fragmente de cochilii, au fost în mare parte similare celor observate la exemplarele crescute în apă neacidificată.

„Adăugarea cochiliilor zdrobite a eliminat modificările genetice negative care apar atunci când scoicile tinere sunt crescute în apă acidificată”, a explicat David Gold, profesor asociat de științele Pământului și ale sistemului planetar la Universitatea din California, Davis, și autor corespondent al studiului.

La ce vor fi folosite aceste descoperiri?

Coautorul Tsim Schneider, profesor asociat de antropologie la Universitatea din California, Santa Cruz (SUA), a subliniat că există numeroase dovezi, provenite din cunoștințele ecologice tradiționale, privind beneficiile fragmentelor de cochilii. În nord-vestul Pacificului, unele comunități indigene construiesc structuri ample care extind zonele intertidale și creează habitate pentru nevertebrate și alte organisme marine.

Schneider consideră că rezultatele pot contribui la dezvoltarea unor proiecte realizate împreună cu triburile indigene, valorificând expertiza și cunoștințele lor tradiționale. În California, de exemplu, cercetarea științifică ar putea sprijini comunitățile care doresc să redescopere practici culturale mai vechi de gestionare și protejare a zonelor de coastă.

Studiul a fost publicat în revista Biogeosciences.

Vă recomandăm să citiți și:

O gaură cât Portugalia s-a deschis în gheața Antarcticii. Fenomenul care i-a surprins pe cercetători

Ciorile iau decizii de două ori mai repede decât oamenii și maimuțele, arată un experiment

Iedera, una dintre cele mai vizitate plante de insectele polenizatoare

Cât de adânc dorm păianjenii?