Timp de 89 de ani, oamenii au raportat că văd faruri care nu există. Persoanele care trec prin apropierea unor faruri au uneori impresia că sursa luminii se află în largul mării, nu pe promontoriul din spatele lor, chiar dacă știu că acest lucru nu este adevărat. Un nou studiu explică această iluzie optică, numită „farul fantomă”, și sugerează că mecanismul ar putea clarifica și alte fenomene vizuale, inclusiv motivul pentru care Luna pare mai mare atunci când se află aproape de orizont.
Timp de 89 de ani, oamenii au raportat că văd faruri care nu există. Pe insula Lady Elliot, din sudul Marii Bariere de Corali din Australia, fenomenul este atât de pronunțat încât apare inclusiv în ghidurile turistice. Iluzia a fost observată în numeroase alte locuri, iar explicația sa este dezbătută de oamenii de știință încă din anii 1930.
Pentru a studia fenomenul, Simon Cropper, de la Universitatea din Melbourne (Australia), a creat o animație care reproduce perspectiva unei persoane aflate lângă un far și privind spre mare. Chiar dacă observatorul știe că sursa luminii este fixă și se află în spatele său, impresia că aceasta vine din larg persistă. Charles Kemp a realizat ulterior o simulare în realitate virtuală care a produs efecte similare. Împreună cu Weilun Xu, de la Școala Politehnică Federală din Lausanne (Elveția), cei doi au dezvoltat o explicație generală.
Cercetătorii susțin că iluzia apare deoarece subestimăm distanța până la porțiunile îndepărtate ale fasciculului luminos. Noaptea, indiciile vizuale care ne ajută să apreciem distanțele devin mult mai puține, iar când privim spre mare dispar aproape complet. În aceste condiții, așteptările creierului influențează puternic ceea ce vedem.
Farurile moderne sunt suficient de puternice pentru ca lumina lor să fie observată de la distanțe mari, pentru a avertiza navele în privința recifelor periculoase. Deoarece nu suntem obișnuiți să privim obiecte la asemenea distanțe, creierul tinde să interpreteze fasciculul ca fiind mai aproape decât este în realitate.
Astfel, porțiunea îndepărtată a fasciculului, care se deplasează mai repede, pare să se miște mai lent decât cea care trece deasupra observatorului. Această interpretare creează impresia că lumina provine dintr-un far aflat în larg, explică IFL Science.
Pentru a-și verifica ipoteza, cercetătorii au prezis că iluzia ar trebui să apară atunci când o persoană se află la peste 67 de metri de un far înalt de 30 de metri. În cazul farurilor mai înalte, distanța necesară ar fi mai mare. Simulările în realitate virtuală au confirmat aceste predicții, iar experiențele echipei pe insula Lady Elliot au fost compatibile cu explicația propusă.
Cercetătorii consideră că mecanismul ar putea explica și o altă iluzie asociată farurilor: impresia că fasciculele luminoase, deși sunt paralele cu suprafața mării, se curbează în jos.
Studiul a fost publicat în revista Open Mind.
Un startup susține că a folosit cu succes un virus creat cu AI pentru a trata o infecție bacteriană
Pisicile și stăpânii lor împărtășesc o conexiune hormonală care poate îmbunătăți starea de spirit
Ar trebui folosită editarea genetică împotriva bolilor comune? Iată ce spun experții!
Test de cultură generală. Ce se întâmplă în corp atunci când suntem loviți de trăsnet?