Care sunt factorii care influențează aparițiile văzute în oglinzi? Există o practică veche numită psihomanteum, în cadrul căreia oamenii sunt așezați în fața unei oglinzi, într-o încăpere slab luminată, pentru a vedea ce sau pe cine zăresc în reflexie. Se spune că metoda ar permite comunicarea cu persoanele dragi decedate, fiind o altă modalitate prin care presupusul paranormal se intersectează cu suferința provocată de pierderea cuiva.
O oglindă obișnuită este alcătuită din sticlă și un strat metalic reflectorizant. Nu pare o rețetă pentru a privi dincolo de lumea celor vii, însă oglinzile pot produce efecte surprinzătoare, inclusiv asupra minții.
Într-un nou studiu, cercetătorii au încercat să afle factorii care influențează aparițiile văzute în oglinzi și probabilitatea ca o persoană să vadă în oglindă o rudă sau o persoană apropiată decedată. Experimentul a implicat 30 de participanți, ale căror reacții au fost monitorizate în timpul ședințelor de privit în oglindă.
Cercetătorii au urmărit în special experiențele neobișnuite, precum senzația unei prezențe sau apariția unei fețe diferite de propria reflexie. Participanții puteau apăsa un buton pentru a înregistra momentul în care aveau o asemenea experiență. Toți fuseseră selectați deoarece relataseră anterior o întâlnire cu o presupusă fantomă, iar 15 dintre ei aveau sinestezie, o particularitate neurologică în care simțurile se combină neobișnuit. De exemplu, unele persoane pot asocia culorile cu gusturi sau pot vedea forme atunci când ascultă muzică.
Sinestezia nu este considerată o tulburare, ci o variație naturală a modului în care funcționează creierul. Cercetătorii au vrut să afle dacă aceasta ar putea influența apariția experiențelor neobișnuite.
Participanții au fost rugați să se gândească timp de 15 minute la o persoană dragă decedată, după care și-au petrecut 45 de minute în fața unei oglinzi. În timpul ședinței, cercetătorii le-au monitorizat ritmul cardiac și au înregistrat factori de mediu precum câmpurile electromagnetice, fluctuațiile geomagnetice și temperatura, folosind camere cu infraroșu.
Ulterior, participanții și-au evaluat experiențele în funcție de intensitatea aparițiilor, de cât de reale li s-au părut și de măsura în care acestea păreau să ocupe un spațiu fizic. Rezultatele au fost comparate cu datele monitorizării și cu chestionare privind creativitatea și gradul de sinestezie.
În mod neașteptat, cercetătorii nu au identificat diferențe în intensitatea experiențelor neobișnuite dintre persoanele cu sinestezie și cele fără această particularitate. În schimb, au descoperit o corelație între creativitate și gradul în care imaginile văzute în oglindă păreau reale, rezultat care corespundea parțial cu așteptările lor.
Au fost observate și unele asocieri cu factorii de mediu. În cazul participanților cu sinestezie, fluctuațiile geomagnetice și câmpurile electromagnetice păreau să influențeze percepția spațiului ocupat de aparițiile neobișnuite. Cercetătorii au identificat și o anumită corelație cu variabilitatea ritmului cardiac, efect care nu depindea de prezența sinesteziei, notează IFL Science.
Deși rezultatele sunt neconcludente, autorii consideră că interacțiunea dintre particularitățile individuale, experiențele subiective și factorii de mediu ar putea explica de ce unele persoane văd în oglindă mai mult decât propria reflexie.
Studiul a fost publicat în revista Journal of Anomalous Experience and Cognition.
A devenit lumea un al doilea Babel? De ce oamenii comunică permanent, dar se înțeleg tot mai puțin
Este sigur să facem sport în aer poluat?
Practicile de câteva secunde care ne pot îmbunătăți starea de bine
Două ore în plus de somn ne pot ajuta să ne recuperăm după o noapte proastă