Unele molii își folosesc organele genitale pentru a „țipa” la lilieci. Unele adaptări evolutive sunt atât de utile, încât natura le dezvoltă în mod repetat. Un exemplu neobișnuit este capacitatea unor molii din familia Sphingidae de a produce ultrasunete cu ajutorul organelor genitale, perturbând astfel sistemul de ecolocație, folosit de lilieci pentru a le vâna.
Unele molii își folosesc organele genitale pentru a „țipa” la lilieci. Potrivit unui nou studiu, această abilitate a evoluat independent de până la șapte ori în ultimii 30 de milioane de ani. Cercetătorii au identificat și trei mecanisme anatomice distincte prin care moliile produc sunete ce ar putea bruia sonarului liliecilor.
Relația dintre prădători și pradă este unul dintre cei mai importanți factori care stimulează evoluția. Amenințarea permanentă le determină pe potențialele victime să dezvolte mecanisme de apărare, precum camuflajul, toxicitatea, țepii sau armurile. În cazul moliilor vânate de lilieci, producerea unor sunete care le încurcă ecolocația celor din urmă poate reprezenta un avantaj important.
Moliile nu au însă corzi vocale, așa că folosesc un mecanism numit stridulație, prin care produc sunete frecând două părți ale corpului una de cealaltă. Masculii din familia Sphingidae au solzi specializați pe două structuri genitale numite valve. Prin frecarea acestora de suprafețe modificate de pe abdomen, pot genera impulsuri ultrasonice.
Paul Masonick, de la Muzeul de Istorie Naturală din Florida (SUA), și colegii săi au analizat structurile genitale ale masculilor din mai multe specii, folosind imagini detaliate pentru a identifica mecanismele de producere a sunetelor. Au descoperit trei variante: în unele cazuri, solzii se freacă de alți solzi abdominali, în altele de mici spini, iar într-un al treilea grup, de proeminențe numite noduli.
Fiecare mecanism produce ultrasunete diferite. Sunetele pot fi percepute de oameni doar după încetinirea înregistrărilor, când seamănă cu pocnituri rapide, bâzâituri sau triluri. Moliile care folosesc frecarea solzilor de alți solzi emit impulsuri scurte și intermitente, în timp ce cele care folosesc spinii produc sunete mai lungi. Varianta bazată pe noduli generează cea mai diversă gamă de sunete.
Analizând arborele evolutiv al familiei, cercetătorii au constatat că aceste mecanisme nu provin de la un singur strămoș comun. Capacitatea de a produce sunete ultrasonice cu ajutorul organelor genitale pare să fi apărut independent de până la șapte ori în ultimii 30 de milioane de ani.
Totuși, nu toate aceste sunete sunt la fel de eficiente împotriva ecolocației liliecilor. Cercetătorii au comparat înregistrările cu date din experimente anterioare și au constatat că emisiile mai lungi au caracteristicile acustice asociate cu perturbarea sonarului. Impulsurile scurte ar putea avea însă alte întrebuințări.
Unele molii pot detecta ultrasunetele liliecilor și pot răspunde printr-o succesiune de sunete. Altele nu au organe auditive funcționale pentru acest tip de semnale, dar pot produce ultrasunete atunci când sunt atinse. Cercetătorii presupun că impulsurile scurte ar putea speria liliecii în momentul atacului, oferindu-le moliilor o șansă de scăpare.
O altă explicație este mimetismul acustic. Unele molii emit sunete care avertizează liliecii că sunt toxice sau neplăcute la gust. Speciile din familia Sphingidae, deși sunt în general comestibile pentru lilieci, ar putea imita aceste semnale de avertizare, scrie ScienceAlert.
În plus, diversitatea sunetelor produse prin frecarea solzilor de noduli ridică posibilitatea ca acestea să ajute și la recunoașterea indivizilor din aceeași specie în timpul curtării. Ipoteza nu a fost încă verificată.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences.
Albinele au dezvoltat o strategie uimitoare de protecție
Alpii și Pirineii, posibile surse naturale de hidrogen
Motivul sumbru pentru care o specie de maimuțe își abandonează puii