Cum au învățat melcii să se camufleze pe timp de ploaie? Două specii de melci arboricoli din Asia au dezvoltat o metodă remarcabilă de camuflaj care le ajută să se ascundă de păsările prădătoare.
Atunci când plouă, dungile deschise de pe cochiliile lor dispar aproape complet, iar cochiliile capătă o culoare brună uniformă, asemănătoare scoarței umede a copacilor. Cercetătorii de la Muzeul Universității din Tokyo (Japonia) au descoperit acum mecanismul care stă la baza acestei transformări neobișnuite.
Speciile Hypselostyla camelopardalis, din Filipine, și Reinia variegata, din Japonia, au evoluat independent această strategie, deși sunt înrudite doar de la distanță și trăiesc la mii de kilometri una de cealaltă. Descoperirea este surprinzătoare deoarece, până acum, culorile și modelele cochiliilor de moluște erau considerate caracteristici permanente.
„Melcul filipinez Hypselostyla camelopardalis și melcul japonez Reinia variegata prezintă o formă reversibilă de ‘hidrocromism’. Modelele de pete de pe cochilii dispar complet atunci când acestea sunt udate, făcând cochilia să devină uniform închisă la culoare, iar pe măsură ce se usucă modelul reapare rapid”, a explicat Taro Yoshimura, cercetător în paleontologie evolutivă la Universitatea din Tokyo.
Cum au învățat melcii să se camufleze pe timp de ploaie? Oamenii de știință au descoperit că stratul exterior al cochiliei este alcătuit dintr-o membrană poroasă, asemănătoare unui burete, prevăzută cu cavități microscopice. Atunci când aceste spații se umplu cu apă, modul în care lumina este reflectată se schimbă, iar pigmentul închis la culoare din stratul cristalin aflat dedesubt devine mult mai vizibil.
„Acum înțelegem mecanismul fizic care produce acest fenomen: un proces cunoscut sub numele de adaptarea indicilor de refracție. Structura cu două straturi a membranei organice exterioare a cochiliei conține goluri de dimensiuni nano și microscopice care absorb umezeala. Porii umpluți cu apă reduc dispersia luminii, permițându-i acesteia să traverseze membrana și să evidențieze pigmenții închiși ai stratului cristalin aflat dedesubt”, a spus Yoshimura.
Pentru a demonstra acest mecanism, Yoshimura și colegul său, profesorul asociat Takenori Sasaki, au analizat cochilii din colecțiile muzeului folosind microscopie electronică, microscopie confocală cu scanare laser și spectrofotometrie. Măsurătorile au arătat că transmiterea luminii prin stratul exterior crește spectaculos, de la aproximativ 37% în stare uscată la circa 85% atunci când cochilia este umedă.
„În mod tradițional, se considera că aspectul cochiliilor de moluște este determinat exclusiv de pigmenții fixați în straturile cristaline calcificate. Studiul nostru schimbă această perspectivă, demonstrând că aspectul lor se poate modifica în timp real, în funcție de umiditatea mediului. A fost fascinant să observăm cum selecția naturală a condus două organisme foarte diferite către aceeași soluție evolutivă elegantă”, a declarat Yoshimura.
Dincolo de importanța biologică, descoperirea ar putea avea numeroase aplicații tehnologice. Mecanismul natural al melcilor ar putea inspira dezvoltarea unor materiale inteligente capabile să reacționeze automat la umiditate, fără surse externe de energie, precum și a unor senzori utilizați în monitorizarea mediului, în medicină sau în alte domenii industriale.
„Cel mai mare avantaj al acestui mecanism este că proprietățile optice ale materialului se modifică autonom, ca răspuns la umiditatea din mediul înconjurător, fără a necesita alimentare cu energie. Sper ca, prin colaborări cu specialiști din domeniul ingineriei, să putem transforma aceste soluții naturale, care nu consumă energie, în materiale inteligente de nouă generație cu aplicații practice”, a spus Yoshimura, citat de EurekAlert.
Studiul a fost publicat în Zoological Letters.
O plantă cheamă în ajutor „trupe speciale” atunci când este atacată de omizi
Cum ajung unele păsări să fie crescute de alte specii
Test de cultură generală. De ce unele flori se închid noaptea?