Controlul emoțiilor umane, mai complex decât credeam. Un studiu amplu contestă o teorie consacrată

Schimbarea perspectivei în situațiile dificile ne poate aduce uneori ușurare, iar oamenii de știință numesc acest proces reevaluare cognitivă. Noi cercetări arată însă că mecanismul nu funcționează cum ne așteptam.

Un studiu publicat în Nature a investigat 40 de seturi de date care au implicat până la 2.175 de participanți. Activitatea în regiunile creierului asociate cu controlul emoțional nu a arătat însă relațiile așteptate.

Asta deși aceste regiuni s-au remarcat în mod repetat în experimentele anterioare. Când oamenii încearcă să reinterpreteze situații supărătoare, părți ale creierului din spatele frunții, numite cortexul prefrontal, se angajează. Aceste domenii contribuie, de asemenea, la păstrarea informațiilor în minte.

Prin urmare, cercetătorii se așteptau la conexiuni între activitatea din aceste regiuni și capacitatea oamenilor de a regla emoțiile.

„Unele dintre regiunile creierului implicate în reglarea emoțiilor nu sunt neapărat aceleași regiuni a căror activitate ne spune cât de bine poate cineva să facă asta”, a declarat psihologul Maurizio Sicorello de la Institutul Central de Sănătate Mintală din Germania.

Pentru a investiga, echipa a combinat rezultatele analizei din 32 de grupuri de cercetare în urma unui plan standardizat. Reunirea atâtor participanți le-a permis să detecteze relațiile slabe pe care studiile mai mici le-ar putea rata, scrie ScienceAlert.

Un mecanism care nu funcționează cum credeam

În experimente, participanții au văzut de obicei imagini supărătoare în interiorul unui scaner. Pur și simplu au urmărit câteva poze și au încercat să le reinterpreteze pe altele pentru a se simți mai puțin tulburați.

Imagistica prin rezonanță magnetică funcțională, sau fMRI, a urmărit modificările oxigenării sângelui asociate cu activitatea creierului. Cercetătorii au putut apoi să identifice modul în care s-au schimbat răspunsurile regionale în timpul reevaluării și să compare aceste modificări.

Echipa a examinat, de asemenea, chestionare despre cât de des oamenii au folosit reevaluarea în viața de zi cu zi. Persoanele care au raportat că o utilizau mai des au avut tendința de a prezenta reduceri mai mari ale activității amigdalei, dar conexiunea a fost foarte slabă.

Cercetătorii au calculat că un studiu ar avea nevoie de 1.105 de participanți pentru o șansă de 80% de a detecta o relație atât de mică. Experimentele mici ar putea să-l rateze cu ușurință.

Diferențe greu de observat

Astfel, datele nu au arătat legătura la care se așteptau cercetătorii în activitatea rețelelor de reglare a emoțiilor prefrontale. Aceste rețele au fost angajate atât atunci când oamenii au experimentat emoții negative, cât și când au încercat să le schimbe.

„Simpla implicare a regiunilor creierului care țin de reevaluare nu garantează că aceasta este semnificativă sau eficientă din punct de vedere emoțional”, a spus Sicorello.

Descoperirile au implicații pentru cercetările care încearcă să evalueze dificultățile emoționale prin scanări ale creierului.

Activitatea într-o anumită regiune oferă o bază insuficientă pentru a analiza capacitatea cuiva de a gestiona emoțiile. Studierea comunicării între regiuni și situații legate de experiențele personale ar putea oferi însă mai multe informații.

Cercetarea a fost publicată în Nature.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Creierul uman își organizează emoțiile folosind o grilă hexagonală, sugerează un studiu

Copiii nu uită cum i-ai făcut să se simtă. Lecțiile unui psiholog despre maturitatea emoțională a părinților

Nostalgia, o emoție negativă. Când dorul de trecut devine o capcană?

Când părintele devine agresor. Semnele abuzului emoțional și efectele care pot continua la maturitate