ADN-ul unei femei care a trăit acum aproximativ 30.000 de ani, în sud-vestul Franței, a oferit cercetătorilor indicii neașteptate despre trecutul Europei. Analiza arată că strămoșii ei aveau legături genetice cu populații din centrul și estul continentului, sugerând că oamenii din Epoca Glaciară nu erau atât de izolați unii de alții cum se credea.
Rămășițele femeii provin din peștera Isturitz, situată în sud-vestul Franței, în apropierea Pirineilor. Locul este cunoscut pentru numeroasele obiecte preistorice descoperite aici, inclusiv unelte, reprezentări artistice și instrumente muzicale.
Rezultatele cercetării au fost publicate la 23 octombrie 2026 în revista Science Advances.
Este cel mai vechi set de date genetice la nivelul întregului genom obținut până acum de la un om modern din sud-vestul Europei.
Cea mai mare parte a ascendenței femeii era apropiată de cea a populațiilor din vestul Europei. Cercetătorii au identificat însă și o componentă genetică asociată cu grupuri din centrul și estul continentului.
Prin modelare statistică, autorii au estimat că amestecul dintre aceste populații s-ar fi putut produce în urmă cu aproximativ 32.500–31.500 de ani.
Nu înseamnă că femeia a călătorit personal din estul Europei până în Franța. Legăturile genetice se pot transmite de-a lungul multor generații, prin deplasările și relațiile dintre grupuri.
Descoperirea privește populațiile asociate culturii gravettiene, răspândită în Europa în urmă cu aproximativ 34.000–25.000 de ani.
Oamenii acestor comunități erau vânători-culegători și foloseau unelte din piatră și os. Descoperirile arheologice arătaseră deja asemănări între obiectele realizate în regiuni foarte îndepărtate.
Analizele genetice indicau însă existența a două mari grupuri de ascendență, unul predominant în vestul Europei și altul în centrul și estul continentului.
ADN-ul femeii din Isturitz oferă dovezi că aceste populații nu au rămas complet separate.
„Rezultatele noastre arată că populațiile din estul și vestul Europei nu erau atât de izolate genetic cum se presupunea anterior”, a explicat Pere Gelabert, primul autor al studiului, într-un comunicat al Universității din Viena.
Cercetătorii au identificat un semnal genetic asemănător și la un individ preistoric ale cărui rămășițe fuseseră descoperite la Ormesson, tot în Franța.
Isturitz se află într-o zonă de trecere între Europa continentală și Peninsula Iberică, la extremitatea vestică a Pirineilor.
Descoperirile arheologice arată că locul a fost frecventat în repetate rânduri de comunități preistorice, aici fiind găsite numeroase unelte, obiecte artistice și alte urme ale activităților umane.
Autorii consideră posibil ca peștera să fi funcționat drept loc de întâlnire pentru grupuri diferite, care puteau schimba obiecte, informații și cunoștințe.
Datele genetice susțin această ipoteză, dar nu permit reconstituirea întâlnirilor concrete sau identificarea traseelor parcurse de oameni.
Studiul nu s-a limitat la rămășițele din Franța.
În peștera El Mirón, din nordul Spaniei, cercetătorii au analizat sedimente vechi de aproximativ 22.000 de ani.
Deși în stratul respectiv nu au fost identificate oase sau dinți umani, echipa a recuperat suficiente fragmente de ADN pentru a obține informații despre ascendența genetică a oamenilor care ocupaseră locul.
Rezultatele susțin ipoteza că anumite populații din sud-vestul Europei au păstrat o continuitate genetică îndelungată, inclusiv în perioada în care calotele glaciare au atins extinderea maximă.
Analiza sedimentelor oferă astfel informații și despre oameni ale căror rămășițe nu s-au conservat.
Studiul arată că deplasările populațiilor și continuitatea unor comunități în aceeași regiune au coexistat în Europa preistorică.
Rămân însă necunoscute traseele exacte ale deplasărilor, frecvența contactelor și identitatea tuturor populațiilor implicate. Numărul genomurilor disponibile pentru această perioadă este încă foarte mic.
Pentru a clarifica aceste aspecte, cercetătorii vor continua să analizeze ADN provenit din rămășițe umane și sedimente arheologice.
În cazul femeii din Isturitz, datele genetice nu ne pot spune unde s-a născut sau cum și-a trăit viața. Cercetătorii au putut identifica însă legături între strămoșii ei și populații aflate la mari distanțe, oferind noi informații despre deplasările și contactele dintre comunitățile Europei preistorice.
Surse:
https://www.science.org/doi/10.1126/sciadv.aeh6128
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/42912983/
Oamenii preistorici ar fi colectat cristale, pietre colorate și fosile drept suveniruri
Cum se protejau de Soare oamenii preistorici? Făceau aceștia cancer de piele?
200 de schelete au fost descoperite într-un cimitir preistoric din Deșertul Sahara