Homo floresiensis – fosila care nu ar trebui sa existe

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atunci cand, in anul 2003, antropologii Peter Brown si Michael Morwood au inceput sapaturile arheologice in pestera Liang Bua din insula Flores, Indonezia, se incerca demonstrarea unei teorii revolutionare, aceea ca Homo Erectus migrase in urma cu circa 800.000 de ani, pe insulele din sudul Asiei. Chiar si o asemenea reusita a oamenilor de stiinta ar fi putut fi considerata senzationala si ar fi confirmat faptul ca misteriosul stramos al omului din Asia era capabil sa calatoreasca pe lungi trasee oceanice. Ceea ce urma sa iasa, insa, la lumina, avea sa socheze o lume intreaga. Pe insula Flores existase pana de curand o alta specie de oameni.

O descoperire uimitoare
Totul a inceput in urma cu cinci ani, atunci cand o echipa mixta australiano-indoneziana incerca, pe baza unor prezumptive unelte estimate la o vechime de aproximativ 800.000 de ani, sa faca lumina in cazul uneia dintre marile controverse ale preistoriei, aceea privind capacitatea lui Homo Erectus de a construi ambarcatiuni capabile de calatorii transoceanice. Dovezile pe care le cautau, insa, antropologii au fost repede date uitarii. In fata oamenilor de stiinta se afla o descoperire capabila de o revolutie majora in istoria evolutiei umane.

Scheletul (inclusind un craniu perfect conservat), in apropierea caruia se aflau mai multe unelte de piatra precum si ramasite ale unor animale de mici dimensiuni printre care si un stegodon pitic (specie extincta de elefant, care a supravietuit in insula Flores pana acum 12.000 de ani), a fost catalogat ca apartinand unui copil. In fond, fosila nu depasea un metru inaltime, iar craniul, nu mai mare decat un grapefruit, nu puteau conduce catre o alta concluzie logica. „Quod erat demonstrandum” si-au spus probabil cercetatorii, cu atat mai mult cu cat craniul descoperit avea trasaturi arhaice si, cel mai probabil, ar fi confirmat teoria conform careia Homo Erectus navigase aproape 450 de kilometri pana la insula Flores. Rezultatele analizelor au fost insa socante. Scheletul apartinea unui adult iar ceea ce era de-a dreptul incredibil a fost varsta acestuia… 18.000 de ani.

Descoperirea a fost atat de neasteptata incat o clasificare rapida a fosilei reprezenta o misiune aproape imposibila. Nimic din ceea ce era cunoscut in mediile academice nu se potrivea cu ramasitele din Insula Flores. Este cert ca un astfel de hominid a fost contemporan si chiar s-a intalnit cu Homo Sapiens. In fond, colonizarea Australiei a inceput cu circa 40.000 de ani in urma iar insula indoneziana ar fi fost, fara doar si poate, un punct pe traseul primilor navigatori din randul oamenilor moderni. Prima teorie cu privire la originea enigmaticului schelet a fost emisa de antropologul indonezian Teuku Jacob. Acesta a sustinut ca ramasitele apartin genului Homo Sapiens, iar individul in cauza ar fi suferit de microcefalie. De altfel, in studiul publicat in revista Science, in anul 2005, mai multi oameni de stiinta impartaseau opinia omologului lor.

Noi cercetari au demonstrat totusi ca Teuku Jacob se inselase. Exemplarul in cauza era perfect dezvoltat si, mai mult, reprezenta o specie distincta, total necunoscuta pana in acel moment. Astfel aparea pe scena lumii… Homo floresiensis.

Si totusi, cine sau ce este aceste Homo Floresiensis?
Sapaturile ulterioare care ar fi trebuit sa aduca lumina asupra cazului nu au facut decat sa adanceasca misterul hominidului. Resturile fragmentate ale mai multor indivizi au inceput sa iasa la iveala. Absolut toti prezentau aceleasi trasaturi ca si primul. In plus, uneltele din apropierea acestora descriau o perioada de timp care se intindea de acum 13.000 de ani pana in urma cu aproape 94.000 de ani. Forma fetei, structura corpului si a membrelor descriu un individ esentialmente uman. Cu toate acestea, forma bazinului este cu mult mai aproape de cea a australopitecilor care s-au dezvoltat in Africa in urma cu peste 4 milioane de ani. De asemenea, craniul extrem de mic, cu o capacitate a creierului de doar 380 cm cubi (dimensiuni apropiate de cele ale cimpanzeilor), indica o apartenenta la genul australopithecus. Dar chiar si asa, ultimul australopitec a disparut de peste 1,4 milioane de ani, cat despre capacitatea acestora de a naviga prin tot Oceanul Indian pentru a da nastere unei specii umane izolate in insula Flores, ei bine… aceasta poate fi cel mult o idee SF. La fel de bine ne-am putea imagina ca un un grup de gorile si-ar construi plute rezistente si ar calatori cu ele din Africa pana in Asia, fentand evolutia si dand nastere, fara etape intermediare, unei noi specii de oameni.

Cea mai plauzibila teorie pare cea care il indica pe Homo floresiensis drept un urmas al lui Homo Erectus care, in urma izolarii pe insula respectiva, a suferit o mutatie intalnita si la animalele din acelasi areal, mutatie cunoscuta sub numele de nanism insular. Forma craniului sustine ipoteza si indica faptul ca micutul hominid, poreclit intre timp Hobbitul, este mai aproape de maimutele antropoide tarzii sau de primii reprezentanti ai genului Homo, decat de omul modern. In acest caz, misterele care il inconjoara pe omul din insula Flores devin si mai adanci. Cum a fost posibil ca un grup de indivizi cu un creier extrem de redus fata de ceilalti membrii ai grupului Homo, si cu dimensiuni atat de mici ale corpului, sa poata supravietui cu mult peste celelalte specii hominide? In fond, „ceilalti oameni” care l-au intalnit pe omul modern au disparut, cel mai tarziu, in urma cu 24.000 de ani. Este cazul Omului de Neanderthal. In plus, date fiind aceleasi necunoscute ale ecuatiei, este posibil ca Homo Floresiensis sa fi fost capabil sa foloseasca limbajul articulat? Si, ca si cum nu ar fi de ajuns, era capabil hominidul nostru de un comportament complex prin care sa vaneze elefanti, chiar si dintr-o specie pitica, asa cum o indica fosilele din pesterea Liang Bua? Sau sunt acestea doar ramasite ale trecerii primilor oameni moderni?

Atunci cand stiinta intalneste legendele
Datele culese de cercetatori indica faptul ca specia Homo Floresiensis a disparut in urma cu 12.000 de ani, alaturi de stegodonul pitic si alte mamifere de pe insula Flores, in urma unei catastrofale eruptii vulcanice. Legendele localnicilor spun insa altceva. In folclorul local exista inca referiri la Ebu Gogo – oameni salbatici de mici dimensiuni, acoperiti de par si care foloseau un limbaj primitiv si greoi. Acestia se temeau instinctiv de oameni si preferau sa traiasca departe de ochii acestora, in pesteri sau in adancul padurilor. Ceea ce este si mai interesant, este faptul ca legendele descriu intalniri cu Ebu Gogo pana la inceputul secolului XX.

Iar ca misterul sa fie complet, Indonezia este singurul loc din lume in care exista referiri la o creatura asemanatoare cu BigFoot sau Yeti, cu singura deosebire ca aceasta este de dimensiuni reduse. Orang Pendek sau LittleFoot este descris ca un hominid acoperit de par, cu o inaltime intre 80 de centimentri si 1,5 metri, extrem de puternic, capabil sa rupa crengi de mari dimensiuni sau sa scoata din pamant, prin smulgere, radacini comestibile aflate la adancimi considerabile. Intalnirile cu aceasta fiinta sunt relatate de peste 100 de ani, iar printre cei care sustin ca au intalnit un LittleFoot se numara inclusiv colonistii europeni. In aceasta ordine de idei, putem spera ca Homo Floresiensis sa fi evitat extinctia si sa fi supravietuit in adancul junglei indoneziene? O intrebare la care doar timpul poate raspunde.

Nu mai departe de anul trecut, cercetatorii au anuntat ca Homo Floresiensis nu a reprezentat un caz singular. Pe insula Palau au fost scoase la lumina ramasitele a 26 de invidizi cu o vechime care oscileaza intre 1000 si 3000 de ani. Absolut toti au la prima vedere aceleasi trasaturi ca Omul din Flores.

Revino maine pentru un nou episod! Afla totul despre carnivorele uriase pe langa care leii zilelor noastre ar parea niste simple pisici supradimensionate. O scurta privire in lumea leilor stravechi dezvaluie niste pradatori necrutatori, pentru care primii oameni nu erau altceva decat prazi insignifiante!