Misterul proportiei divine se incearca explicat

Descopera

Publicat: 23.07.2010

Se presupune ca egiptenii au folosit-o in construirea maretelor piramide. De asemenea, arhitectura Atenei antice s-ar fi bizuit pe ea. Simbolistul fictional Robert Langdon a incercat sa ii descifreze misterele in romanul “Codul lui Da Vinci”. Este vorba despre “ratia de aur” (1,61803), o proportie teoretizata ca fiind cea mai placuta estetic, precum si radacina multor mistere seculare.

Acum, un inginer al Universitatii Duke, din SUA, a descoperit ca
proportia de aur ar putea fi un liant de unificare a vazului,
conceptiei si miscarii sub o lege unica a asamblarii naturale.
Propriu-zis, proportia divina descrie un dreptunghi a carui lungime
este egala cu o data si jumatate latimea lui. Multi artisti si
arhitecti si-au creat operele in jurul acestei proprotii. De
exemplu, Partenonul din Atena si „Mona Lisa” lui da Vinci sunt
adeasea oferite ca exemple de intrebuintare a ratiei.

Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanica in cadrul Scolii
Ingineresti Pratt din cadrul Universitatii Duke, crede ca a inteles
motivul omniprezentei proportiei divine: anume acela ca ochii
analizeaza cel mai rapid o imagine atunci cand ea este structurata
dupa acest principiu. „Este bine cunoscut faptul ca ochii primesc
mai eficient informatia atunci cand scaneaza de la un capat la
celalalt, pe orizontala, si nu pe verticala”, sustine Bejan.

Tot profesorul crede ca lumea – fie ca este vorba despre un om
care priveste un tablou sau de o gazela aflata in camp deschis si
scrutand orizontul – este fundamental orientata pe orizonatala.
Pentru gazela, pericolul vine mai ales dimprejur, pe nivelul ei, nu
de sus sau de dedesubt, asa incat simtul sau oftalmic a evoluat
specializat pe vederea panoramica. Pe masura
ce vazul s-a dezvoltat, animalele au devenit mai iscusite,
observand mai bine si miscandu-se mai repede si mai sigur.

Pentru Bejan, vazul
si cognitia au evoluat impreuna si coincid, ca natura, cu
locomotia. Eficienta crescuta a fluxului de informatie din mediul
inconjurator prin ochi spre creier corespunde transmiterii acestei
informatii prin arhitectura ramificata a nervilor si a creierului.

„Este unicitatea vazului, a
cognitiei si a locomotiei cea care defineste natura miscarii
tuturor animalelor de pe Pamant. Fenomenul proportiei divine
contribuie la aceasta prin intelegerea ideii ca tiparul si
diversitatea coexista ca trasaturi integrale si necesare pentru
arhitectura evolutionista a naturii”, spune
cercetatorul.

Sursa:
Escience

Descopera
lumea in care traiesti:

CITESTE SI: