De ce le place căţeilor să roadă oase?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Strămoşii îndepărtaţi ai canidelor s-au adaptat unui trai în haită acum circa 8 milioane ani, conform evidenţelor fosile. În urma evoluţiei şi adaptării maxilarelor lor, din aceste mamifere au evoluat treptat strămoşii lupilor şi câinilor sălbatici de astăzi.

Dr. Joao Munoz-Doran a prezentat rezultatele cercetărilro în cadrul Primului Congres de Biologie Evoluţionară din Ottawa, Canada.
El şi colegii săi din cadrul Universităţii Naţionale din Columbia au creat un arbore filogenetic al familiei câinilor, punând laolaltă legăturile şi asemănările între peste 300 specii de canide.
„Prin urmare i-am clasificat în carnivore, hipercarnivore (mamifere a căror dietă este compusă din carne în proporţie de peste 70%), şi omnivore”, declară acesta.

• Un tânăr cercetător a reușit să producă benzină și motorină din plastic reciclat
• Unde pleacă românii în 2026? Destinațiile exotice sunt în topul preferințelor!

Strămoşii lupilor şi câinilor actuali aparţineau grupului de canide hipercarnivore.
Echipa de specialişti a demonstrat că principalele caracteristici craniale tipice unui lup, precum muşchii puternici ai maxilarelor şi caninii mari, au început să se dezvolte atunci când strămoşii săi îndepărtaţi au început să vâneze în haite.

Singura modalitate prin care aceste carnivore primitive puteau să doboare un animal erbivor puternic era să se asocieze şi să conlucreze în cadrul unei haite.
În cursul multor generaţii, a operat selecţia naturală care favoriza indivizii cu cele mai puternice fălci. Selecţia a constat în principal în faptul că specimenele cu dinţii cei mai mari şi maxilarele cele mai puternice aveau cel mai mare succes la vânătoare şi au transmis aceste caracteristici urmaşilor.

„În decursul timpului, musculatura care închidea maxilarele lor a devenit tot mai puternică, iar oasele maxilarelor şi craniului sunt foarte rezistente la forţele întâlnite, deci pot suporta stresul mecanic care apare atunci când muşcă dintr-o pradă vie şi puternică, care se luptă pentru viaţa sa. Treptat, s-au transformat în adevărate hipercarnivore”, adaugă dr. Munoz-Doran.

Cercetătorii au declarat că rasele de câini domestici au avut, din punct de vedere al evoluţiei, motive foarte bune pentru care să îşi dezvolte comportamente alimentare precum roaderea oaselor: aveau mijloacele de a o face şi au utilizat din plin aceste mijloace, exersându-le şi dezvoltându-le.

Sursa: BBC News