Prima pagină Cultura

Ce facem dacă ne întâlnim cu extratereştrii?

Mihaela Stănescu 08.28.2013 | ● Vizualizări: 2187
Prima întâlnire dintre „noi„ şi „ei”: cum va fi?     (Foto: Shutterstock.com) + zoom
Galerie foto (8)

De curând a avut loc la Dallas o întâlnire „la vârf” - Congresul Starship – unde s-au discutat o mulţime de probleme legate de extinderea în Univers a speciei umane – călătorii spaţiale, colonizarea altor corpuri cereşti etc. - culminând cu posibilitatea de a deveni, într-o bună zi, o civilizaţie interstelară. A revenit, evident, în discuţie, întrebarea care ne chinuie de mult – suntem oare singuri în Univers? Dacă nu suntem, şi dacă vom coloniza într-o bună zi alte planete, am putea să dăm peste mult-aşteptaţii „colocatari” cu care împărţim Universul; în fond, oamenii de ştiinţă au stabilit deja că există o posibilitate mare ca alte planete să găzduiască viaţă. Şi atunci, dacă nimerim pe una dintre aceste planete şi suntem puşi în situaţia de a stabili un contact cu locuitorii ei, orice-ar fi ei şi oricum ar arăta, atunci CE FACEM?

Chiar aşa, oare n-ar trebui să avem un protocol, o procedură, nişte reguli, nişte linii directoare ori cum om vrea să le spunem, care să ne călăuzească atunci când unul dintre cele mai mari visuri – şi poate, nemărturisit, una dintre cele mai mari temeri – ni se va împlini?

Să presupunem pentru o clipă, cum ne îndeamnă jurnalistul Ian O'Neill într-un articol publicat recent, că am depăşit enormele provocări tehnice ale trimiterii unor nave cu echipaj uman într-un alt sistem solar şi că am intrat în această nouă şi măreaţă eră a colonizării galactice; să presupunem, de asemenea, că întrebarea aceea (suntem sau nu singuri?) şi-a găsit un răspuns, anume răspunsul negativ pe care îl speram de fapt – nu, nu suntem singuri - că am descoperit, aşadar, pe o altă planetă, străină şi stranie pentru noi, nişte forme de viaţă. Cum procedăm?

Întrucât jurnalistul menţionat, spre deosebire de noi, a fost de faţă la congres şi a auzit ce s-a discutat, să apelăm tot la relatările sale pentru  afla „ce s-a vorbit” în cadrul uneia dintre cele mai interesante discuţii care au avut lor în timpul evenimentului: într-una dintre comisiile organizate la Congresul Starship, s-a discutat despre implicaţiile etice ale primului contact cu extratereştrii. Cu toate că suntem foarte departe de acel moment, capacitatea noastră specific umană de a anticipa, într-o măsură, evenimente viitoare şi tendinţa de a întocmi planuri de acţiune în vederea rezolvării cât mai eficiente a situaţiei i-a făcut pe specialiştii adunaţi la congres să ia în serios ideea că trebuie să ne pregătim pentru momentul întâlnirii cu nişte fiinţe nepământene, indiferent că e vorba despre fiinţe inteligente şi înzestrate cu puterea de a trăi experienţe în mod subiectiv  ori despre creaturi aflate în stadiul de microorganisme unicelulare.

În general, specialiştii sunt de acord că, în cazul în care dăm peste forme de viaţă aflate la un nivel inferior de evoluţie biologică – ori chiar peste o „civilizaţie” de fiinţe inteligente, inferioară însă celei umane ca nivel de dezvoltare tehnologică şi socială – trebuie să evităm ca sistemul nostru mai avansat să interfere în vreun fel cu evoluţia firească a acelor forme de viaţă - un concept ce aminteşte de Prima Directivă din universul ficţional Star Trek.

Iată câteva dintre opiniile celor prezenţi la discuţiile din această comisie, aşa cum au fost relatate de O'Neill în articolul său.

Les Johnson, director adjunct al Advanced Concepts Office, din cadrul NASA, a enunţat, în stilul lipsit de formalism în care se exprimă adesea savanţii NASA, trei criterii principale pe care ar trebui să se bazeze abordarea altor forme de viaţă, de pe alte planete. 

  • Află tot ce poţi afla despre situaţia cu care ai de-a face, înainte de a risca oricât de puţin.
  • Dacă un lucru pare viu, lasă-l în pace!
  • Evită să aduci mostre pe planeta natală, deoarece este aproape sigur că sunt incompatibile cu ecosistemele noastre.

Jim Benford, preşedinte al Microwave Sciences Inc. şi unul dintre coordonatorii proiectului Starship Century, a combătut acest al treilea principiu, susţinând că n-ar trebui să fim excesiv preocupaţi de ideea că nişte microbi extratereştri ne-ar putea infecta ori deranja în alt mod biologia noastră specifică. În eventualitatea că am întâlni viaţă pe alte planete, am dori, evident, să instalăm acolo o staţiune de cercetări, pentru a studia acele forme de viaţă; dar, chiar dacă am intra în contact cu ele, am fi atât de diferiţi, biologic vorbind, încât e puţin probabil că ne-ar putea face vreun rău, crede el.

La asta, Les Johnson a citat, drept contra-argument, cazuri petrecut pe Pământ, în care specii străine, invazive, au produs în regiunile invadate dezastre pe care nimeni nu le anticipase. În lipsa unor duşmani naturali ori a unui mediu care să le impună anumite limitări, n-ar fi imposibil ca nişte specii invadatoare extraterestre să aducă prejudicii mari speciei umane ori altor specii care trăiesc pe Terra. 

Joe Ritter, specialist în ingineria sistemelor optice la Universitatea din Hawaii, a comentat ideea apelând la propria sa experienţă de viaţă. El locuieşte în Maui, o mică insulă din arhipelagul Hawaii, care a avut mult de suferit din cauza speciilor invazive de animale, dar şi o din cauza „invadatorilor” umani: lucruri care pentru locuitorii nativi ai insulei sunt importante şi chiar sacre nu sunt întotdeauna înţelese astfel de către străini. Aşa că el, personal, se îndoieşte că oamenii, ajunşi pe o planetă locuită, ar reuşi să nu interfereze deloc cu viaţa extraterestră, fie ea inteligentă ori nu.

Majoritatea specialiştilor prezenţi au fost oricum de acord că, în caz că dăm peste specii extraterestre, ar fi mai bine să nu aducem exemplare din ele pe Pământ. Paza bună trece primejdia rea.

Kelvin Long, unul dintre fondatorii Institute for Interstellar Studies, din Marea Britanie, este de părere că, dacă omul va fi capabil de o astfel de extindere  în spaţiu, înseamnă că va fi atins un nivel al evoluţiei în care planetele de tip terestru vor fi mai puţin importante pentru supravieţuirea noastră decât credem azi – vom fi locuitori ai spaţiului, nu ai unor planete. (Cred că vrea să spună că majoritatea ne vom trăi aproape toată viaţa pe nişte nave spaţiale colosale precum Enterprise, asemeni unor oraşe călătoare prin spaţiu.) Dacă vom descoperi planete care găzduiesc viaţă, ele ne vor interesa mai mult din punct de vedere ştiinţific decât ca potenţiale zone „colonizabile”.

Cu acesta, iată-ne ajunşi şi la tema colonizării – era inevitabil să se ajungă şi la ea în cursul discuţiei. Desigur, aici aspectele sunt nuanţate – depinde dacă este vorba despre o planetă „bună de colonizat”, dar fără viaţă, sau de una cu locuitori extratereştri plini de viaţă. Chestiunea este indisolubil legată de cea a contactului cu extratereştrii,  căci, în ciuda părerii lui Les Johnson (cum că ar trebui să lăsăm în pace formele de viaţă extraterestre), mulţi oameni cred că stabilirea indivizilor umani pe alte planete este un aspect inerent (ba chiar un scop de mare însemnătate) al explorării spaţiale avansate de care, sperăm, vom fi în stare într-o bună zi. 

Kelvin Long este de părere că oamenii, ca societate, au evoluat – sau, la vremea aceea îndepărtată din viitor, vor fi evoluat – astfel încât să nu simtă nevoia să intre în competiţie cu formele de viaţă indigene de pe alte planete. 

Dar, oricum, vor fi probleme, consideră, pesimist – poate doar realist - Marc Millis, fondator al Tau Zero Foundation. Ca şi Long, el crede că orice linii directoare ar fi instituite pentru reglementarea contactelor cu formele de viaţă de pe o altă planetă, ele vor fi, foarte probabil interpretate diferit de către diferitele grupuri ori indivizi care ar ajunge pe acea îndepărtată planetă. Şi este foarte probabil să se întâmple nişte greşeli pe parcurs. Eroare umană…

Richard Obousy, preşedinte şi cofondator al Icarus Interstellar, şi-a exprimat fără ocolişuri părerea că, în viitorul intergalactic al umanităţii, ar trebui să ne preocupăm în primul rând de binele speciei umane. Desigur, ar trebui să pornim la drum cu nişte principii etice solide în ceea ce priveşte contactul cu extratereştrii, ar trebui să tratăm cu îngăduinţă şi grijă orice forme de viaţă întâlnite, dar să ţinem seama în primul rând de binele omului: dacă e vorba să exploatăm resursele valoroase ale altei planete, să nu ne împiedicăm de existenţa unor forme de viaţă inferioare. Sigur, dacă ar fi vorba despre fiinţe simţitoare, inteligente, abordarea ar trebui să fie mult mai precaută şi să evităm contactul cu speciile respective, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. 

Cât despre colonizarea lumilor nelocuite orui locuite de forme de viaţă inferioare, Obousy nu crede că este ceva de dorit. De ce să stăm acolo, când putem lua doar resursele? „Noi trăim în adâncul unui abis gravitaţional", a spus el; "presupunând că urmaşii noştri ar avea acces la cantităţi imense de energie şi resurse, nu sunt convins că vom  vrea să ne mutăm dintr-un abis gravitaţional în altul. Nu sunt convins că stabilirea pe alte planete sau luni [sateliţi naturali ai planetelor]  va fi necesară.”

S-a discutat mult şi pe marginea conceptului de colonizare, un lucru care a ajuns să însemne lucruri diferite în diverse zone ale Pământului, după cum a susţinut economistul specialist în finanţe Armen Papazian. Politica şi istoria au deformat, de-a lungul timpului, acest concept, astfel încât diferite persoane sua grupuri îl înţeleg în moduri diferite. Când spui „colonizare”, mare parte din ceea ce înţelegem în mintea noastră, în contexul unei hărţi politice a cărei imagine o avem cu toţii în cap, este atât de mult influenţat de evenimente istorice specifice, încât „colonizare” poate însemna multe lucruri pentru locuitorii planetei Pământ.

În primul rând, a afirmat Papazian, ar trebui să înţelegem de ce explorăm galaxia; şi , dacă  vom avea o atitudine luminată în această privinţă, vom şti să pornim explorarea din motivele corecte. 

Trebuie să ştim de ce o facem: vrem să acceptăm şi să adoptăm nişte lucruri noi sau să ne folosim de ele? Vrem să introducem şi pe alte planete modelul economic de pe Pământ, bazat pe o discrepanţă între dorinţele şi nevoile nelimitate ale oamenilor şi resursele limitate de care dispunem?  Sau încercăm să profităm de un Cosmos plin de bogăţii?

Să recunoaştem că întrebările puse de el dau de gândit şi poate merită să reflectăm asupra lor, chiar dacă suntem departe de momentul expansiunii galactice (sau, poate tocmai pentru că suntem departe, avem timp destul să ne gândim bine.)

Atâta timp cât va exista dorinţa de a depăşi limitele traiului pe propria noastră planetă, de a simţi, prin experienţă directă, cum este şi pe alte corpuri cereşti (până acum ştim doar cum e să stai vreo trei zile pe Lună), atâta timp cât vom dori, în adâncul sufletului, să nu fim singuri în tot acest Univers şi să descoperim acest lucru într-o bună zi, vom avea în faţă şi aceste întrebări, provocări şi dificultăţi. Desigur, s-ar putea spune că vindem pielea ursului din pădure – ar trebui mai întâi să depăşim uriaşele dificultăţi tehnice care ne stau în faţă, nu-i aşa? Ei bine, avem timp să cugetăm la toate, ca să nu fim luaţi chiar pe nepregătite în ziua când, ajunşi pe cine ştie ce îndepărtată planetă din galaxie, ne vom holba la nişte creaturi nemaivăzute până atunci – poate cu totul altfel decât orice ne-am fi închipuit noi – şi ne vom întreba, în gând sau cu voce tare: şi acum, ce facem?