Home » Cultură » Augusto Pinochet: dictatorul favorit al lui Margaret Thatcher

Augusto Pinochet: dictatorul favorit al lui Margaret Thatcher

6 poze
Vezi galeria foto »

Nicu Parlog

Publicat: 29.08.2014

Share:

Pinochet a fost la origine un ambiţios ofiţer de carieră şi un însetat de putere care nu s-a lăsat până când nu a ajuns dictator de oţel al statului Chile pe care l-a condus cu o mână forte între anii 1973-1990. Perioada sa de glorie a fost marcată de inflaţie, sărăcie şi mai ales de reprimarea sîngeroasă a oricărei forme de opoziţie faţă de regimul care-i purta numele. Printre multe altele, Augosto Pinochet a fost puternic implicat în celebra Operaţiune Condor, o operaţiune internaţională coordonată de CIA în care au fost eliminaţi prin orice mijloace, inclusiv prin asasinat politic, majoritatea liderilor opoziţiilor stângiste din statele sud-americane. Pinochet a fost acuzat nu fără temei chiar de crime de război, dar a murit liniştit şi fără griji în patul său fără să sufere nicio repercursiune pentru faptele sale.

Un trădător de carieră. Militară!

Augusto Jose Ramon Pinochet Ugarte, pe numele său complet, s-a născut pe data de 21 noiembrie 1915 în Valparaiso, Chile, fiind descendentul unei familii de colonişti francezi stabiliţi în această ţară sud-americană cu mai mult de un secol înainte de naşterea sa.

Augusto a fost cel mai mare din cei şase copii ai familiei întreţinută cu greu de tatăl său, un angajat guvernamental din clasa mijlocie. Probabil că acest lucur, coroborat cu persoanlitatea sa dominantă şi adesea belicoasă, a făcut ca tânărul Pinochet să se îndrepte spre o carieră militară.

Totuşi, conform lui James Whenal, biograful său, Pinochet a avut o copilărie liniştită, însă marcată de personalitatea mamei sale. La vârsta de 18 ani, s-a întreptat spre cariera militară, reuşind de-abia a patra oară să fie admis în Academia Militară a statului chilian. Paradoxal, aparentul său dezinteres în ceea ce priveşte politica a făcut ca Pinochet să fie promovat în postul de comandant şef al armatei, sub aripa Partitului Unităţii, o formaţiune politică de stânga aflată atunci la putere, fiind condusă de viitorul preşedinte Salvador Allende, care se încredea în Pinochet.

Unul dintre simbolurile suferinţelor aduse de dictaturi.

Acesta a urcat foarte rapid treptele ierarhiei militare, cu atât mai mult cu cât Chile nu era în stare de război, iar Pinochet nu avea să fie implicat în nicio operaţiune de război în întreaga sa carieră. În schim, în acei ani, viitorul dictator fusese comandant al unul lagăr de detenţie unde erau ţinuţi membrii brigăzilor comuniste din Chile. În acest timp, Pinochet şi-a descoperit calităţi de intelectual, ţinând conferinţe la Academia Militară şi scriind cinci cărţi pe teme politice şi de război. În anul 1968, a fost deja promovat la gradul de General de Brigadă.

Mulţi au crezut atunci că Pinochet era principalul susţinător al guvernului Allende, însă din anul 1970, dată la care Allende a devenit preşedintele ţării, Chile era deja în pragul unui război civil. Platforma socialistă a lui Allende încuraja naţionalizarea industiriei deţinută de investitorii străini şi rectifica economia ţării în funcţie de bugetul votat după principii socialiste. Îngrijorat, guvernul american condus de Richard Nixon, a deviat fonduri pentru a înarma oponenţii lui Allende şi a plăti presa de propagandă contra acestuia.

Steagul statului Chile.

Fără să ştie, Allende l-a numit pe Pinochet conducător suprem al armate în data de 23 august 1973, doar că pe data de 9 septembrie a aceluiaşi an, Pinochet fusese deja racolat de o juntă militară compusă din patru generali sponsorizaţi de CIA, juntă care intenţiona să răstoarne guvernul. Pe data de 11 septembrie, capitala Santiago de Chile era deja sub asaltul violenţelor stradale, stare care a durat cu mai multă sau mai puţină intensitate, pentru următorii 17 ani. Pinochet a câştigat controlul juntei deoarece a decis că atât situaţia volatilă de ep străzi, cât şi ţara în sine, nu puteau fi conduse decât de o mână de fier. Mâna lui, evident!

În accea şi zi de 11 septembrie, junta militară l-a informat pe preşedintele Allende să se predea armatei şi să demisioneze din funcţie. Allende a refuzat hotărât, iar în răspuns palatul prezidenţial a fost bombardat de aviaţia militară a propriei sale ţări. Trădarea lui Pinochet l-am şocat cel mai mult pe Allende, iar în primele ore de după lovitura de stat, Allende nu credea că Pinochet era în fruntea juntei. Când totul a devenit clar şi limpede, Allende nu a mai suportat realitate şi s-a sinucis.

Dictatorul

Stăpân deplin al puterii, Pinochet a căzut fără de veste victimă a propriei puteri şi personalităţi. În anul 1974, acesta a dizolvat cu de la sine putere Congresul ţării, partidele politice, libertatea presei şi a cuvântului şi sindicatele muncitorilor şi fermierilor. Pentru a-şi consolida puterea, a decis fondarea propriei poliţii politice – DINA ( Direccion de Inteligencia Nacional), prin intermediul căreia şi-a terorizat oponenţii şi a redus naţiunea la tăcere prin numeroase acte de intimidare, violenţă şi opresiune. Totul era bineînţeles pentru a respecta Drepturile Omului, cum îi plăcea lui să se justifice.

Regatul său de teroare a început imediat după lovitura de stat, prin interogarea şi torturarea publică a mii de disidenţi, duşi cu forţa pe stadioanele de fotbal din capitala Santiago. Ulterior, guvernarea Pinochet a fost acuzată de uciderea su dispariţia fără urme a mii de cetăţeni, urmată de fuga din ţară a altor mii de oameni. Conform datelor remise de Amnesty International, circa 10.000-20.000 de oameni au fost ucişi în timpul loviturii de stat şi în intervalul lunilor care au urmat.

Augusto Pinochet într-o întâlnire cu Henry Kissinger.

Însă Pinochet era puternic susţinut de CIA şi nu se sinchisea de opinia publică internaţională, deoarece era cel mai fidel şi puternic aliat al Washingtonului din toată America de Sud. Guvernul său a susţinut masiv Operaţiunea Condor, Chile devenind atunci principala bază pentru operaţiunile CIA din regiune. Operaţiunea Condor a lăsat în urma sa peste 80.000 de morţi şi circa 400.000 de deţinuţi, mulţi dintre aceştia fiind tortuaţi. Iniţial, Statele Unite nu doar că l-au lăsat pe Pinochet să-şi facă de cap în propria ţară, dar agenţii CIA au susţinut crearea poliţiei politice DINA.

Nimeni altul decât puternicul şi influentul om politic Henry Kissinger erau un susţinător fervent al regimului militar al lui Pinochet şi al politicilor lui pro-americane. Cu toate acestea, după o serie de atrocităţi şocante, cum ar fi uciderea brutală a fostului ambasador în SUA al regimului Allende, Orlando Letelier, comunitatea internaţională s-a dezis public de Augusto Pinochet. Era însă doar o dezicere de surpafaţă, de ochii presei…

Statele Unite l-au susţinut militar şi economic pe Pinochet, chiar şi în timpul administraţiei Carter. În plus, rezervele de salpetru, cobalt şi alte minereuri valoroase ale subsolului chilian erau mult prea importante pentru americani şi aliaţii lor europeni.

Totuşi, acasă în Chile, popularitatea şi naţionalismul său virulent aveau să crească susţinerea şi simpatia lui Pinochet în rândul populaţiei.

Demonstraţie la Santiago de Chile contra lui Augusto Pinochet.

Echipa de economişti educaţi în SUA, din guvernul său, cunoscuţi sub numele de „Chicago Boys” au introdus un regim de taxe scăzute, vînzarea de acţiuni ale statului către populaţie şi au încurajat investiţiile străine. Aceste reforme au dus la o puternică creştere economică care i-a uluit pe analiştii economici occidentali. Lumea vorbea deja cu stupefacţie şi admiraţie de „miracolul chilian”, o recrudescenţă fără precedent într-un stat sud-american. Cu toate acestea, reformele amintite au dus în timp la declinul împrumuturilor externe şi creşterea ratei şomajului.

Declinul şi moartea celui mai important personaj al istoriei recente din Chile

În anul 1988, un referendum naţional a rezultat în votul negativ al majorităţii populaţiei cu privire la menţinerea la putere a lui Pinochet. Alegerile din anul următor au dus la victoria candidatului opoziţiei, cu toate că susţinătorii lui Pinochet (care continuă şi azi să fie influenţi în guvernul chilian) au blocat multe reforme ulterioare. Pinochet a demisionat din funcţia de preşedinte în anul 1990, dar a rămas în funcţia de senator pe viaţă şi şi-a păstrat poziţia de comandant suprem al forţelor armate.

Pe data de 16 octombrie 1998, Augusto Pinochet a fost arestat prin surprindere în Anglia unde era în convalescenţă în urma unei operaţii la coloana vertebrală. Fostul dictator chilian fusese arestat în urma unui ordin emis de către judecătorul spaniol Baltasar Garzon, care dorea extrădarea sa în Spania pentru a fi judecat colo sub acuzaţiile de tortură şi ucidere a rezidenţilor spanioli în Chile în timpul raziilor sale d eredeapsă pe când era dictator.

Augusto Pinochet la una dintre aniversările sale.

Pinochet a stat în detenţie în Anglia timp de 17 luni, după care autorităţile britanice au decis repatrierea sa în Chile pe baza faptului că starea sănătăţii sale începea să se deterioreze. Însă imediat ce a aterizat în Chile, problemele de sănătate au dispărut ca prin farmec, presa britanică comentând hilar cum „Pinochet s-a ridicat din scaunul cu rotile şi a luat-o la goană prin aeroport agil ca o căprioară”.

În anul 2001, judecătorul chilian Juan Guzman Tapia a încercat să-l acuze pe Pinochet de încălcarea tuturor drepturilor omului. Dar cazul a căzut, deoarece curtea a decis că starea sănătăţii sale nu permitea să fie judecat şi pedepsit. Trei ani mai apoi, o anchetă a senatului american a scos la iveală că Pinochet avea în băncile străine suma nedeclarată de 28 milioane dolari, iar autorităţile chiliene au încercat să-l acuze de evaziune fiscală.

În anul 2006, Augusto Pinochet avea să sufere un atac de cord care s-a dovedit fatal, aşa că în data de 10 decembrie a aceluiaşi an, dictatorul a plecat din această lume fără să facă o singură zi de închisoare. După ce împlinise vârsta de 91 ani, Pinochet a lăsat totuşi o scrisoare în care îşi asuma toată responsabilitatea politică pentru crimele din perioada regimului său.

Mai mult decât atât, în ciuda controverselor cu privire la personalitatea şi faptele sale, însăşi Margaret Thatcher a vegheat ultimele zile lângă patul de moarte al lui Pinochet, Doamna de Fier a politicii britanice avea să facă parte şi din alaiul cortegiului funerar. În fond, Pinochet fusese cel mai fidel şi eficient aliant al britanicilor în toată America de Sud.

Astăzi, memoria sa rezidă încă peste tot în Chile, iar societatea este extrem de scindată în privinţa sa. Oamenii fie îl urăsc, fie vorbesc despre el la superlativ ca despre un părinte al naţiunii care a fost nevoit să fie uneori dur pentru a salva ţara de colaps şi de a-i construi un viitor durabil. Istoria îl va reţine cum ştie ea mai bine.

Tags: armata augusto pinochet Chile CIA controversa dictator economie henry kissinger junta Margaret Thatcher nationalism

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase