Prima pagină Cultura

Povestea unui manuscris învăluit în mister, de la descoperirea sa, în urmă cu un secol. Nimeni nu a reuşit să descifreze textul

Redactia Descopera.ro | 04.11.2015 | ● Vizualizări: 12994

Manuscrisul Voynich, un volum de 240 de pagini care a încuiat sute de criptanalişti, lingvişti, fizicieni, istorici, academicieni şi specialişti în computere, nu a fost descifrat nici la mai bine de un secol de la descoperirea sa. Până la această oră, nimeni nu a reuşit să înţeleagă ce conţine cartea şi de a fost scrisă. Experţii nu ştiu dacă este vorba despre un cifru, un cod sau poate chiar o limbă pierdută.

Povestea cărţii începe cu un librar londonez, pe nume Wilfrid Voynich, cel care a descoperit-o, în 1912. Încă de la început, Voynich a dat răspunsuri evazive în legătură cu provenienţa volumului, spunând că a jurat să păstreze secretul originii sale, însă această poveste s-a schimbat pe măsură ce o spunea. Cel mai adesea le spunea celor intrigaţi de carte că a fost la ”un castel antic din sudul Europei”, iar acolo, în mijlocul unei colecţii remarcabile de ”manuscrise iluminate” ar fi descoperit volumul.

El a numit-o ”cifrul lui Roger Bacon”, după un călugăr şi om de ştiinţă englez care a trăit în secolul al XIII-lea. O scrisoare pe care o oferea alături de carte sugera că Bacon ar fi fost autorul. Este, însă, incert dacă librarul chiar credea asta sau dacă a folosit numele călugărului pentru a creşte valoarea de vânzare a cărţii.

”Cred că poate fi comparat cel mai bine cu un dealer auto de maşini second-hand. Vindea o carte la mâna a doua şi se asigura că va primi cel mai bun preţ”, susţine Rene Zandbergen, un cercetător german.



Până în 1919, Voynich a trimis mai multe copii ale manuscrisului unor experţi ai vremii pentru a încerca să afle în ce scop fusese scrisă cartea. Unul dintre aceşti experţi a fost William Romaine Newbold, profesor de filosofie la Universitatea din Pennsylvania. Newbold a observat nişte iregularităţi ciudate la marginea literelor, despre care a spus că ar ascunde o stenografie veche, elenă. Literene în sine, a bănuit el, erau lipsite de valoare, însă acestea ar fi ascuns cheia pentru a descifra manuscrisul.

Newbold a convertit stenogramele şi a făcut nişte anagrame care i-au permis să descifreze cartea. Traducerea sa părea să-i dea dreptate lui Voynich. Manuscrisul i-ar fi aparţinut lui Bacon şi era dovada că el a făcut o serie de descoperiri extraordinare. Unul dintre desene ar fi ilustrat galaxia spiralată Andromeda, cu sute de ani înainte ca astronomii să discearnă structura acestei galaxii, iar altul ar fi ilustrat celule. Newbold a atras atenţia că aceste descoperiri ar sugera că Bacon ar fi inventat atât telescopul cât şi microscopul, iar dacă oamenii vremii ar fi ştiut cu ce se ocupă, l-ar fi acuzat că o face în slujba diavolului. Prin urmare, Bacon a fost nevoit să folosească un cifru pentru a-şi consemna descoperirile.

Faima manuscrisului a crescut. În 1931, John M. Manly de la Universitatea din Chicago a publicat un text care a spulberat teoria lui Newbold. Iregularităţile de pe marginile literelor nu erau stenograme, ci simple spărturi în cerneală. Ca urmare, dorinţa publică de a ”sparge” codul din spatele manuscrisului a crescut. Experţi din toate domeniile s-au alăturat eforturilor de a înţelege ce a vrut să transmită autorul cărţii. Chiar şi William Friedman, cel care a condus echipa de criptanalişti care a spart codul portocaliu al japonezilor din Al Doilea Război Mondial, a încercat fără succes să descifreze manuscrisul.

De-a lungul timpului s-a sugerat chiar că textul ar fi fost scris la întâmplare şi nu ar ascunde niciun limbaj secret.

La începutul acestui an, Stephen Bax, profesor de lingvistică aplicată la Universitatea Bedfordshire, a anunţat la începutul acest an că s-ar afla pe calea cea bună în ceea ce priveşte descifrarea ciudatului manuscris.

Manuscrisul conţine numeroase ilustraţii reprezentând plante exotice, stele şi figuri umane misterioase, alături de texte redactate într-o scriere necunoscută.

Stephen Bax sugerează, pe baza rezultatelor preliminare obţinute de el, că ar putea fi vorba despre o limbă asiatică sau din Orientul Mijlociu. El a realizat o analiză lingvistică în speranţa de a reuşi să descifreze textul literă cu literă.

„Am pornit de la ideea de a identifica substantivele proprii din text, urmând abordările mai vechi care au dus la succesul descifrării hieroglifelor egiptene şi a altor scrieri misterioase, şi am folosit apoi acele substantive pentru a descifra parţial manuscrisul”, a povestit el.

„Manuscrisul are foarte multe ilustraţii reprezentând stele şi plante. Am putut identifica unele dintre acestea şi numele lor, studiind manuscrise botanice redactate în arabă şi în alte limbi, şi apoi am început decodificarea, cu unele rezultate foarte interesante”, a arătat profesorul.

Printre cuvintele identificate se numără cel ce denumeşte constelaţia Taurului, alăturat unui desen ce reprezintă şapte stele, care ar putea fi Pleiadele (un grup de stele ce face parte din această constelaţie), şi cuvântul KANTAIRON, scris lângă desenul ce reprezintă o plantă numită ţintaură (din genul botanic Centaurea), o plantă medicinală binecunoscută şi utilizată în Evul Mediu.

Bax susţine că a mai recunoscut cuvintele ce denumesc plante ca ienupăr, coriandru, spânz, bumbac, negrilică, şofran, precum şi cuvântul Chiron (numele unui corp ceresc, în astrologie).

Alte păreri spun că interpretarea lui Bax este greşită, în principal deoarece el ar fi identificat trei caractere diferite pentru litera ”r”.

Sursă: Mental Floss