Muzeul de Artă Recentă din Bucureşti s-a deschis. „Este mai complex decât pare, nu este un mall cultural”

„Nu am greşit cu nimic faţă de planul nostru iniţial. Este exact aşa cum ne-am dorit. Nu este un proiect, este o realizare încă de la început. Aşa că suntem victimele perfecte. Nu avem nicio circumstanţă atenuantă şi vă aşteptăm să fiţi pe cât de buni, pe atât de răi”, a spus Erwin Kessler, directorul MARe, marţi seară, în faţa mulţimii care se adunase pe colţul Bulevardului Primăverii cu Strada Heleşteului din Bucureşti.

 

„Muzeul este mai complex decât pare, nu este un mall cultural, cum li se spunea dimineaţă celor care l-au văzut şi au avut senzaţia că într-un spaţiu mic şi compact se află atât de multe lucruri şi îndesate. Este un muzeu care cuprinde o trecere în revistă a artei româneşti după 1965, pe două etaje. De câţiva ani deja, am produs expoziţii în mai toată ţara, de la Oradea la Constanţa, de la Muzeul Naţional de Artă al României până la Brukenthal”, a explicat Erwin Kesler, care se ocupă de ani buni de dezvoltarea şi prezentarea colecţiei adunate de omul de afaceri Roger Akoury, ce este coloana vertebrală a MARe.

 

Colecţia permanentă a muzeului, „Diversitate stilistică cu răspundere limitată”, începe de la expresiile provocatoare ale artiştilor care au alcătuit în anii ´90 grupul Rostopasca şi parcurge decenii de creaţie autohtonă, până la lucrarea „Lumi Nenumărate”, de Ion Ţuculescu, din 1957, la etajul al doilea al MARe. De Ţuculescu este legat şi momentul de la care începe raportarea istorică a muzeului, 1965 fiind anul în care este organizată retrospectiva care l-a transformat pe pictor dintr-un artist care nu era pe placul regimului politic de atunci într-unul oficial.

 

„Prin accentul pe care-l pune pe arta românească produsă din anii ’60 până astăzi, MARe oferă vizitatorilor o perspectivă critică asupra riscurilor, a reuşitelor şi a compromisurilor artiştilor români în timpul dictaturii comuniste şi după căderea regimului, în 1989. În iulie 1965, la cel de-al IX-lea Congres al PCR, ideologia oficială s-a dezis de dogma realismului socialist în scopul de a încuraja ‘diversitatea stilistică’ în domeniul artelor, dar fără a depăşi limitele impuse de regim. Din acel moment, artişti ignoraţi până atunci, precum autodidactul Ion Ţuculescu, au fost transformaţi în eroi şi profeţi ai înnoirii. Artiştii mai tineri au preluat repede tehnicile şi mijloacele artei occidentale, de la abstracţie şi neoconstructivism la fotorealism şi de la performance la instalaţii şi land art”, au arătat reprezentanţii muzeului.

 

Citeşte continuarea pe Mediafax.